Asfalt

[Ion Lazăr da Coza]

vaca

lui Stan Diunmetru

bine ăștia-i ziceau

și Stan Sucitu

o să vedeți de ce

căzuse-așa-ntr-o

melancolie

de parcă era îndrăgostită nu rumega

nu bea

privea galeșă

galeșă…

moș Stan al nostru

n-avea bucurie

știa că dacă-i de la taur

lăptoasa lui

– halal de-așa lăptoasă

trei litri pe zi –

ar fi sărit

la propriu

de dorul lelei

pe alte patrupede mari

când i-a văzut și botul zvântat cenușă

am dat de dracu’-n cânepă înflorită

i-a zis pe șleau nu

ca-n medicina modernă

că-ți spun ce ai

după ce prohodul

popa ți-a cântat la cap

chestie de psihologie zic ei

și-a turtit

căciula-n fund tocită

și tot o fugă

pân’ la Gogoman acasă o ținuse

dar ia din piuă țoală uscată

ar fi lăsat chiar el sânge la vacă

oleacă ștrangulată cât

jugulara să se facă de-un dești

pac stricneaua

țâșșș sângele

la suta de kile o juma de litru

de unde vecini în prânzul mare să-l ajute

de unde stricnea

că parc-ar fi costat comoara din cheie

să facă la țigan una

cu lanțul în coarne

cătinel cătinel

prin două sate

și-o comună (reședința)

ajunseseră la dispensar

parc-ar fi fost miri venind

de la biserică

așa le-a ieșit veterinarul ăla holtei

(doar tehnician era

dar om cu multă experiență)

în cale

– Moș Stane

ce-are văcuța

(șeptelul

pe vremea aia

sarcină de partid era

și-acum este

numa’ că-n sens invers

mă-nțelegi)

nedumerit și nu prea

ca-n fața răscrucii rătăcită

în amintiri

moș Stan respectă vaca

– Iote-un prost tată

dacă io știam ce ai

te-aduceam pân’ aici șoicano

bondar să nu rămână

agentul își chemă șefa ca o vrăbiuță

fătată de-o hipopotamă

din vârful scării ciripi

coborând-o

– Ce are văcuța moș Stane

(v-am spus eu că moș Stan era cunoscut

cel puțin în trei sate

v-am spus da)

– Alt prost tată

alt prost

hai acasă

 

pe drumul de-ntoarcere

prin fața primăriei

vaca parcă parcă

se-ntrema

 

să i se fi tras de la asfalt

nu mai călcase niciodată pe așa ceva

                   din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Medicament naturist, Iris. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Se pare, Gina, că văcuța lui moș Stan era un fel de madame Bovary.

Drag de popasul tău.

[Ion Lazăr da Coza]

Ochiul vede ce e pregătit să vadă, dragă Lisia. Degeaba mă pui în fața unei formule chimice sau algebrice...

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, poate că a fost un vis secret al văcuței de a merge pe asfalt. Ce, numai prund, prund, prund?!...

Drag,

[gina zaharia]

Ei, altă viață:)

De fapt alte straie rurale...

Mulțumesc, da Coza, și eu sunt de la țară, ba chiar de la munte, din munții Buzăului, când o să merg  acasă o să urmăresc mai cu atenție, poate văd și eu vreo vacă îndrăgostită:)

Prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Ce corect ai sintetizat, Melania.

Drag,

[Vasilisia Lazăr]

Dincolo de umorul binecunoscut al autorului, dincolo de ironia fină, observăm dragostea lui moș Stan pentru văcuță, comuniunea dintre om și animal caracteristică țăranului patriarhal, și asta, pentru că Ion Lazăr da Coza este un atent observator al psihologiei și universului lumii de la sat.

Prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Dorina Cracană!

Drag de popasul tău.

[Chris]

Nici nu contează câţi litri de lapte dădea, aici e vorba de afecţiune. Şi apoi are dreptate, dacă ştia el, mai venea? Păi mai venea el dacă ştia? Parcă unde începe asfaltul se termină mintea :)))))))))

[Dorina Cracană]

:)) Excelentă!

Mulțumesc pentru zâmbet!