Iluminatul public

[Ion Lazăr da Coza]

 

Mare lucru

și cu dragii noștri

consilieri locali

ca deocheat

primarul fără fonduri rămăsese cât ai clipi

a tăiat de sus

de jos

a tăiat din nord a tăiat din sud

tot nu-i ieșea

stamba la cot

dac-ar mai fi convins

din opoziție trei

putea lăsa

comuna-n beznă și pace

– Să știți că nu-i mare

pricopseală

mare pricopseală nu-i

cu neoane-aprinse-n poarta omului

începu el

făcând-o pe vârtejul sec

mai ales în anumite porți vede vecina

aude soacra

vecina aude

soacra vede

repede află cerbul

cel cu ramuri multe din Italia

și vine-acasă furios

de ce să vină furios acasă

cerbul

Malișcă

zis Geairu’

(de la J.R. din Dallas i se trage afemeiat om

afemeiat și curvar

să ne-nțelegem)

înghiți ditamai gălușca (sarma de post

pe la noi)

făcută seacă

numai din foi de podbal (Tussilago farfara)

că noi nu-i zicem podbal la brusture

brusturele e brusture (Lappa maior) știți da

și-aprobă aproape

înfocat

propunerea

puterii neajutorată

iar dacă-i lumină

prin sat ca ziua

– continuă primarul –

sunt ochi care văd noaptea căruțe

fără acte

cu bușteni din pădure

din pădure cu bușteni

fără acte…

– Chiar domnilor

ce ne trebuie atâta risipă

mirui

al doilea opozant-opozant

Trășcuță Miru pentru

numărul trei

meșter mare-n tâmplărie

SSL-ul

(serviciile secrete locale)

nu-i găsiseră bortă-n gard

oricât cu lupa au căutat

oricât au dat de băut la socri

ăsta și pentru că a schimbat

cu fața spre vest poziția cotețului

autorizație descântată și-ncuiată

în cutia flintei lui cu două focuri avea

of când rânjetul cu rugumuș

sfida cu discretă adresă

pe cineva din prezidiu

bila nu mai picura lichid amar

galben-verzui

aceluia în duoden și se gândea la demisie

victoria opoziției părea iminentă

eminentă

remanentă chiar

dacă

dacă

dacă nu apărea

omul-în-negru la urechea primarului

nevedind

veste bună

șteampuri i se făcuseră ochii edilului

pe recalcitrant privindu-l

consilierul-tâmplar se știa lăcuit

cu lac din acela cu teflon

împotriva tuturor intemperiilor

(așa spune reclama eu nu mă bag) altfel

s-ar fi dat și el cu puterea ticăloșită domnilor

(reluă primarul

ca un linx în soare)

comuna noastră

a noastră comună

pe care-o iubim cu toții

cu toții o iubim nu-i așa

prin ce-i cunoscută ea

avem noi vreun poet mare

(porcu’

nici el nu m-a luat în calcul)

nu

ce-i drept un vechi cimitir tracic

există

dacă era ceva-ceva mai nou

era cu totul altceva

altceva cu totul era nu

și-o rezervație naturală măricică

avem

și

și

și ce-i cu asta

câți n-au așa ceva

mai ales poeți

însă omenește vă-ntreb

vă-ntreb omenește

ca pe ginerii mei

ca pe frații mei

sus părinți-mi sunt la Domnul

că tare s-ar mândri acum

acum clar s-ar mândri când vă-ntreb eu

ce văd noaptea

noaptea ce văd eu

de mă uit la cer

eei

eei

îmi răspunde cineva

cineva îmi răspunde

(aștepta

privind prin sală cu infatuarea lui Il Duce

ignorând cu măreție un anume colț)

– La urma urmei

ce

bunicii noștri au avut iluminat public

sări tâmplarul

 

el era un pasionat ufolog

aduseră chiar și televiziuni în sat

să pândească

dar de când cu iluminatul public

nu mai văzuse coadă de ozeneu

 

îi băteau neoanele-n ochi.

 

*rugumuș = rumeguș

**nevedi = a trece urzeala prin ițe și spată, a urzi

***Il Duce = Benito Amilcare Andrea Mussolini

                          din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Orice s-ar spune Corina, ei sunt niște personaje, noi (creatorii) suntem niște personalități - fie că place ori nu.

[Corina Militaru]

Merită, Ion! Din plin! Ce voiam eu sa spun este că, de acum nici măcar promisiuni n-o să mai vezi. :)))

[Ion Lazăr da Coza]

Gina, văd că ești de acord cu expulzarea Augustei. Mai alerg după semnături...

[Ion Lazăr da Coza]

Lisia, Augusta a făcut un act de lezmaiestate! S-o eliminăm de pe site? Eu zic DA! Să dăm exemplu. Eeeeeiiiii!...

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, ai relevat cuminte ticul verbal al primarului - aceea de a repeta ideea, schimbând topica!

Îmbrățișări.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc pentru popas, Irina!

[gina zaharia]

Au văzut toți orbii, da Coza!:) Aplauze!!!!

Da chiar, Lisia, voi ce păcatele tale sunteți:::))))

Mă-nclin!

[Ion Lazăr da Coza]

Gabriela, am relatat o ședință de consiliu comunal - o scenă statică având multe personaje. Și io am simțit cam mult teatru... dar vai de scriitorul care își stăpânește textul!

[Ion Lazăr da Coza]

Io zic mai bine să aveţi un scriitor, un poet pe-acolo decât iluminat, vă mândriţi şi voi cu ceva :))))))

Mersi, Augusta! Mersi! N-am ce zice!... Halal amică-mi ești - nici măcar tu care, vorba ceea, stăm la aceeași masă, mă-nțelegi, nu? nu-mi acorzi statut de scriitor, de poet... despre primar ce să zic???!

Mersi!

[Vasilisia Lazăr]

Ioane, :)))))

Amintește-i! Poate se va achita cu „La Ghizunie”.