venea un frig nebun dinspre ușile deschise
uimit de cât de tare ea râdea ascultând
poveștile mele
despre dragostea pentru poezie
și artele blânde
trecea un aer înghețat
prin toate geamurile sparte
și erau tihnit de calde mâinile ei
nu știu de ce nu-i vorbeam
despre ecuații și formule revoltătoare
care zguduiau tramvaiul în stații
tocmai atunci când era înghesuială mai mare
ea râdea de încercările mele
de a mă strecura în războiul nimănui
sărind peste barierele de sârmă ghimpată
și veselă îmi aruncă mereu în cale
ocoluri printre gropi de obuz
cu mâinile tihnit de moi și calde
Adaugă un comentariu
@Ada Nemescu Asa il priveste Cel de acum pe Cel de atunci. Oare cum l-ar privi Cel de atunci pe Cel de acum? Multumesc pentru popas si apreciere
Vraiște ușile, ferestrele, porțile...
și totuși, câtă căldură în râsul panaceu
tuturor durerilor închipuite!
aDa
@Gina Zaharia Multumiri pentru apreciere (like)
@Stanescu Valentin Multumesc pentru comentariu. Mai treceti, posibil sa apara clarificari intr-un viitor text
Am citit şi-am ascultat glasul meu citind discursul dar din toate n-am aflat cine-i vesela fiinţă...
’’venea un frig nebun dinspre ușile deschise
uimit de cât de tare ea râdea ascultând
poveștile mele
despre dragostea pentru poezie
și artele blânde...’’
nu-i anapoda discursul plăsmuit în reci condiţii -
dintre toate se remarcă mâinile-ncălzite-n tihnă
râsul cel spontan în joacă ce-ascundea neînţelesuri
despre arta poeziei despre ştiinţele exacte
dar nu se cunoaşte gândul mâinilor tihnit de moi
prinse strâns de autorul ce simţea a lor căldură
poate era doar frumoasa ce călătorea-n tramvaiul
cu spărturile din geamuri şi cu frigul cel nebun…
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE