discurs anapoda

[Dinca Valerian]

venea un frig nebun dinspre ușile deschise

uimit de cât de tare ea râdea ascultând 

poveștile mele

despre dragostea pentru poezie

și artele blânde

trecea un aer înghețat 

prin toate geamurile sparte

și erau tihnit de calde mâinile ei

nu știu de ce nu-i vorbeam 

despre ecuații și formule revoltătoare

care zguduiau tramvaiul în stații

tocmai atunci când era înghesuială mai mare

ea râdea de încercările mele

de a mă strecura în războiul nimănui

sărind peste barierele de sârmă ghimpată

și veselă îmi aruncă mereu în cale

ocoluri printre gropi de obuz

cu mâinile tihnit de moi și calde

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu Asa il priveste Cel de acum pe Cel de atunci. Oare cum l-ar privi Cel de atunci pe Cel de acum? Multumesc pentru popas si apreciere

[Ada Nemescu]

Vraiște ușile, ferestrele, porțile...

și totuși, câtă căldură în râsul panaceu

tuturor durerilor închipuite!

 aDa

[Dinca Valerian]

@Gina Zaharia Multumiri pentru apreciere (like)

[Dinca Valerian]

@Stanescu Valentin Multumesc pentru comentariu. Mai treceti, posibil sa apara clarificari intr-un viitor text

[Stanescu Valentin]

Am citit şi-am ascultat glasul meu citind discursul dar din toate n-am aflat cine-i vesela fiinţă...

 

 

’’venea un frig nebun dinspre ușile deschise

uimit de cât de tare ea râdea ascultând 

poveștile mele

despre dragostea pentru poezie

și artele blânde...’’

 

 

nu-i anapoda discursul plăsmuit în reci condiţii -

dintre toate se remarcă mâinile-ncălzite-n tihnă

râsul cel spontan în joacă ce-ascundea neînţelesuri

despre arta poeziei despre ştiinţele exacte

 

dar nu se cunoaşte gândul mâinilor  tihnit de moi

prinse strâns de autorul ce simţea a lor căldură

poate era doar frumoasa ce călătorea-n tramvaiul

cu spărturile din geamuri şi cu frigul cel nebun…