Din străfunduri

[Monica Pester]

Cu scâncetul copilului din burtă

m-a înnobilat viața 

în mersul ei nepăsător,  ziceam.

Cu forfota simțirilor adânci,

am răspuns eu,

luând totul în serios.

De ce să stric zilele vieții

cand moartea, 

umbră hulpavă,

așteaptă după ușă să-i ia locul ?

De-abia când seara se lasă,

se divide totul. 

Caii se înalță pe aripile sorții.

Eu, pe darabana mea de catifea,

cânt prohod de bucurie

prezentului necunoscut.

Și meșteresc cercurile stricate.

Sa mă găsească veșnicia mai repede.

[Chris]

trist, frumos, adevarat

[petrut dan]

Mi-am amintit celebrul strigăt al lui Arhimede „Noli turbare circulos meos” -nu-mi strica cercurile, atunci când romanii au intrat în Syracuza, așa și tu în poemul tău strigi, iar strigătul ajunge până la cititori, până la urmă totul se reduce la lupta cu timpul, mi-a plăcut, și ca idee și ca realizare, cu drag! 

[chindea maria elena]

Dragă Monica, drumul spiritualității, ca și cel al vieții, ascunde și revelează deopotrivă minunea expansiunii și capcana pierderii. În ultimă instanță nu contează câte cursuri faci, câte tomuri de cărți înghiți ci doar ceea ce procesezi la nivel de celulă, aduci în tine ca respirație! Poți să fii înalt spiritual doar transpunând pe toate nivelele ființei în viața de zi cu zi câteva pilde din biblie, sau să fii departe de spiritualitate conducând vreo ramură a școlilor ei! Totul e sub puterea și alegerea ta. Îmi amintesc că acum 30 de ani, proaspătă cursantă a unei școli de spiritualitate, cu viziunea asupra lumii mult schimbată privită prin filtrul noilor cunoștințe și cărțile maeștrilor citite, m-am dus în munți la bunicii mei. Vizitând pe un prieten din copilărie cu care păzeam vacile la pășunat, puștani de 6-7 anișori, și pe care nu-l mai văzusem de mai mult de 20 de ani, pe atunci bărbat în floarea vârstei cu copii și nevastă, am văzut pe peretele casei lui pe care mi-o prezenta cu mândrie un bust în ipsos a lui Budha! Mi s-au făcut și ochii și neuronii șpagat! La orice mă așteptam în acel sătuc din vârful munților - numai la un Budha nu! Văzându-mi stupoarea, prietenul de muncă și nebunii din copilărie, pe atunci miner venit în vizită la familie, mi-a spus: oricât de grea e munca în mină mai citim și noi câte ceva, să știm ce mai este pe lumea asta. „Sunt prea obosit când ies din mină să mai fac altceva, nu pot merge la biserică când mi-e sufletul trist, așa cum aș vrea, multe alte lucruri nu pot face. Dar LA UN COPAC NU MĂ POT RUGA?”

La această întrebare a lui, vreau să spun că mi s-au risipit instant orice fumuri aș fi avut vreodată că sunt mai mult decât cei din jurul meu pentru viziunea mai înaltă asupra vieții pe care ți-o conferă o școală spirituală! Și tot atunci am înțeles și cum de „veșnicia s-a născut la sat”! 

Deci, dragă Monica, tu îți ești și Galatee și Pygmalion deopotrivă! Și energia ta cu siguranță va merge acolo unde merge intenția ta! Succes în pelerinajele tale!

[Monica Pester]

Dragă Gerra, nu voi scrie mult, nu am încă forță. Am ghemuit cât am putut tragedia în mine, ca să nu mă surprindă prin întindere și putere.

Vreau să spun însă că, remarc un lucru uimitor. În majoritatea commenturilor pe care mi le faci, gândurile mele se aliniază alor tale într-o sincronicitate neașteptată !

Desigur, se vede clar că sunt o debutantă pe scena lirică, dar, foarte multe poezii se scriu în ultimul timp,de câțiva ani, aproape automat. Vin, se descarcă și mă așteaptă a doua zi cu condeiul proaspăt înmuiat în cerneală.

În urmă cu mai bine de douăzeci de ani am plecat, asumat, într-o cercetare prelungită pe drumul spiritualității, în strânsă legătură cu profesia mea de bază. Așa s-au adunat tomuri, cursuri, experiențe. Care, iată, vin singure și-și cer dreptul la exprimare. Așadar, nu știu ce înseamnă talent, stiu doar că am o nevoie organică de a mă povesti, într-o formă mai mult sau mai puțin literară.

Sunt fericită că avem multe puncte asemănătoare, după cum sunt fericită că în acest cenaclu am ce învăța. 

De aceea, mulțumesc cu inima deschisă!

[chindea maria elena]

Și eu prefer versul liber (deși am introdus online mulți poeți cu vers clasic) și cred că te descurci foarte bine și în vers clasic și liber. Amândouă formele de expresie necesită muncă chiar dacă unora li se mulează mai bine o formă sau alta. Părerea personală este că unele poezii vin spre autor singure, ușor, aproape ca o „scriere automată”, iar altele se nasc greu, ne sângerează intern, dar se cer scoase la lumină chiar de ne torturează! Eu cred că în relația de poet-poezie ea e șefa, noi numai ne iluzionăm că suntem la putere! Asta nu înseamnă că n-o iubim, oricâte sacrificii am face și orice preț am plăti pentru ea!

Remarc și eu că ea, poezia, te-a cam scos din relația de vasalitate cu durerea, că ai început alchimizarea! Primul pas e mai greu , restul vine de la sine! Secretul nu e să repudiezi durerea ci s-o transmuți, să faci din ea dintr-un afect distrugător unul creator! Asta e puterea pe care o eliberează poezia în tine - dacă îi dai voie! Aici ai reușit! Minunat! Continuă! 

[bolache alexandru]

Veșnicia e în noi, suntem parte din veșnicie... Drag versul tău!

[Vasilisia Lazăr]

Monica, scrie cum simți tu că te poți exprima mai bine. Eu doar mi-am dat o părere. Îmbrățișări! 

[Monica Pester]

Of, da. E drept însă că mie îmi este mai la îndemână. 

Mentore, te iubesc!

[Vasilisia Lazăr]

Mă bucur mult pentru această revenire, Monica. Se și simte din poezie. Nu știu să-ți spun exact de ce cred că ți se potrivește mai mult versul liber... Pe lângă faptul că personal îl prefer, deși eu am multe poeme în vers clasic, în ceea ce te privește, te prinde mai bine fiindcă văd cum curge la tine, cum te exprimi în acest mod și, în plus, nu-ți mai creează acele probleme de ritm sau rimă. Ar fi multe de spus. Mie îmi place poemul acesta. Finalul e excelent, dar m-a întristat, de aceea am zis că aș fi preferat fără ultimul vers. Nu că nu mi-ar plăcea.

Și încă ceva. Și poezia în vers liber necesită muncă multă, să știi. :)

[Monica Pester]

Am ieșit se pare din marele  pericol. Pășesc iar în tărâmuri cunoscute.

Versul liber mi se pare un exercițiu de expunere a gândurilor.

Pentru poezia clasică trebuie muncă. De ce ți se pare ca mi se potrivește mai mult versul liber?

Orice mi-ai spune, îți mulțumesc, Lisia!