dialog în noapte

[bolache alexandru]

îmi place să cred că sunt 

din ce în ce mai bun

mai blând mai răbdător

femeile nu îți înmoaie doar picioarele

ci îți dezvelesc și inima

rămasă fără scut apar cicatrici

pe care ochii nu știu să le citească

se concentrează iar și iar

până lăcrimează 

și tu te prefaci că ai praf în ochi

vorbești uneori cu străinii

la o cană de ceai

și descoperi că adn-ul dragostei

e un cub Rubik 

pe care nu știi să-l rezolvi

la șah e mai simplu

orice pion poate deveni regină 

la război toți soldații au în raniță

un baston de mareșal 

la Go toate piesele

au aceeași valoare

numai în viață nu valorezi nimic

până când nu găsești pe cineva

pe care să îl iubești

și care să te iubească

într-atât încât aerul pe care îl respiri să nu fie de ajuns

și te sufocă viața aceasta

fără persoana iubită

și te zbați

treci strada ca toți ceilalți

te încrunți la norii 

care acoperă soarele 

ca toți ceilalți de altfel

numai noaptea

dirijorul lacrimilor tale

numai noaptea

noaptea neagră ca smoala

îți spune răspicat

că iubirea ta 

a plecat

[bolache alexandru]

Domnule Cicu popasul dumneavoastră cu sfaturi și critică este binevenit oricând în pagina mea. Mulțumesc!

[bolache alexandru]

Poezua este un organism aflat într-o continuă schimbare, Dan. Nici versurile mele nu pot face rabat. Îți mulțumesc pentru comentariu.

[Tudor Cicu]

Un poem în care ai dat năvală efuziunilor sufletești. Când joci la ruletă dragostea, apare și focul (femeia în căutarea iubirii), dar sinceritatea este calitatea de bază a poeziei tale. Ca în viață: vâslim printre stânci și recife. Fiindcă doar așa ne lasă ea să ne punem singuri întrebările de care avem nevoie. 

[chindea maria elena]

Dumnezeu dintr-o lacrimă se naște în tine, sau se privește în tine regăsindu-și dimensiunea infinitului în toate îngenuncherile tale conștiente! Țineam să împărtășesc prima emoție!

Am să revin cu un comentariu mai amplu, Alex!

[petrut dan]

Un dialog ce se potrivește eului liric din acest punct de vedere autorul accesează într-un fel personal posibilitatea dedublării pentru a da consistență și veridicitate unui discurs amplu între el și un presupus auditoriu sau/și tot el detașat de lucrurile pe care le conține acest poem cu tematică și care în unele locuri accentuează starea omului fără iubire, sau, de ce nu, și a iubirii fără elementul a cărui lipsă îi face inutilă frumusețea/prezența, reducând existența la o simplă rutină din și în  care cuvintele bucurie, plăcere sau fericire nu-și găsesc rostul!  Un poem din noua generație Alex Bolache, unitar ca idee și rezolvare, mi-a plăcut, ma man, apreciere, cu prietenie!