Destin tragic

[Eftimie Gheorghe]

Manole ziditorul se odihniște-n tină

Deasupra lui se-nalță cetate de lumină,

Un cer ce strălucește și-i luminat de stele

Iar el ca un luceafăr e-acuma printre ele,

De secole Manole se duse întru domnul

Și ne-ncetat arhangheli îi privegheară somnul

Ca ochiul rău ce-ntr-una se tot holba eteric

Să nu-l deoache iarăși cu rău și întuneric.

Ca dup-atâta muncă tenace și febrilă

Să nu-l recompenseze cu aripi de șindrilă.

Cinstindu-l pe Manole păstrăm în amintire

Pe cel ce din femeie făcuse mânăstire

Un loc de-nchinăciune ce te-aștepta în prag

Cu pâine și cu sare și-mbrățișări de drag

Femeie ce sfințește a lumii verticală

Cu frumusețea-i caldă și haru-i de vestală,

Soție, mamă, soră oricum ați vrea s-o luați

Ea stăpânește lumea condusă de barbați.

……………………………………………….

Dar vremurile-s calpe și dinspre Capitoliu

Se-aud cuvinte aspre și pline de orgoliu,

Ce ne indică țara dând naștere la bârfe

Ca locul de plecare al miilor de târfe.

Că-i cinstea de vânzare că totul are-un preț

Că merităm de-a pururi cel mai adânc dispreț.

Că-i România plină de pești și de procleți

Și nu se zidesc Ane… se vând la proxeneți.

 

[Eftimie Gheorghe]

Am așteptat comentariul dumneavoastră ca pe un măr copt. Și nu m-ați dezamăgit. Vă faceți ca de obicei  că nu înțelegeți lucruri evidente. Mare păcat.

[Sofia Sincă]

Plecând de la titlu este destul de dezorientativ. Este un titlu de roman, de proză. Apoi se continuă o poveste cu un subiect, se abandonează, începe altul și apoi altul. Nu prea este clară tema. Mesajele, vreo trei.

Apoi: Pe cel ce din femeie făcuse mânăstire. Eronat: Mânăstirea de la Curtea de Argeș, că despre asta este vorba, nu este făcută din femeie. Legenda spune că Ana a fost zidită în una din părțile mănăstirii, dar este doar o legendă. Ea este făcută din ziduri trainice și frumos modelate de către meșterul Manole. Sunt din Pitești, județul Argeș, amice.

Tehnica lirică - de poezie populară. Nu îi putem spune baladă, deoarece nu respectă definiția ei.

Am citit,

Sofi