despre iubire

[bolache alexandru]

se făcea că eram demiurg 

făcusem stelele 

făcusem planetele

despărțisem apele de ape

printr-o cupolă 

le despărțisem 

toate la fel de bine 

le făcusem

apoi făcusem femeia 

din ce mi-a rămas 

am făcut bărbatul 

am zis că strugurii

sunt mai buni decât merii 

dar mi-am dat seama 

că trădarea nu vine de la șarpe 

de vină sunt sentimentele 

sunt mult prea multe sentimente

și vârstele 

mult prea multe vârste 

azi ai o vârstă 

mâine alta 

se creează haos

dacă tot iubim

să iubim doar o dată în viață 

până la urmă 

iubirea 

e doar o ploaie de îngeri 

când avem buzele 

crăpate de sete

 

[Monica Pester]

Foarte frumos.

Totul vine natural . 

Suntem totuși demiurgii propriilor vieți, nu ?

[petrut dan]

Reușită definiția iubirii, am lecturat cu plăcere un poem bine condus și povestit, ma man, cu prietenie!

[bolache alexandru]

Mulțumesc Valentin, Lisia, Cris... Ce să zic? În vis mai greșești... 

[Chris]

da, ce frumos final!

[Vasilisia Lazăr]

Așadar bărbatul a fost făcut din ce a mai rămas. :) 

Dincolo de glumă, un poem bun, Alex, pentru care te felicit. Finalul e într-adevăr minunat. 

typo: să iubim doar odată în viață / să iubim doar o dată în viață (o singură dată)

[Stanescu Valentin]

Tulburătoare Geneza... Nu mă mai mint că voi afla Adevărul despre ea. Finalul poemului mi-a rămas în gând, iubirea ca o ploaie de îngeri...

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru lectură și apreciere, Eleonora!

[Jeler Eleonora Maria]

Un vis de adevărat Creator! Foarte frumos!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru lectură și interpretare, domnule Grig!

[Grig Salvan]

Interesantă viziune a sentimentelor, am remarcat câteva spuneri de antologie, trădarea nu vine de la șarpe, ea e în noi, din păcate, iar finalul e superb:

„iubirea 

e doar o ploaie de îngeri 

când avem buzele 

crăpate de sete”