Denudare

[Amanda Spulber]

E primăvară. Nu mai e scăpare, 

Căci, prin invazia de ghiocei,

Se întrevăd și gândurile-amare,

Singurătățile de pe alei.

.

Se dezgolesc în nunta fioroasă,

În infinitul împletit în opt,

Se scurg din amorțirea care-apasă

Și străjuiește sufletul necopt.

.

E primăvară. Nu e nicio șansă 

De-a zăbovi, ascuns între pereți,

Când florile pe stradă se revarsă 

Și totuși simți că încă mai îngheți.

.

E primăvară, se topește neaua,

Se murdărește-n grabă de concret,

Și raze-acide sfâșie perdeaua 

Cu luciul lor confuz și indiscret.

.

Când aerul de iarnă se desparte,

Sub un asediu orb și ucigaș,

E primăvară și miroase-a moarte

În fiecare ghenă din oraș.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc pentru comentarii și aprecieri.

[Grig Salvan]

O primăvară demistificată, un amestec de diafan și morbid, de luciri vesele și triste, de flori și de mizerie, de singurătăți zăbovind pe alei... Un poem oarecum brutal, dar plin de adevăr și bine scris.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Un poem profund ce dezvelește realitatea umanității cu gânduri amare , ascunse între pereții sufletului ce îngheață orice primăvară.

[Alina Ilie]

Instantaneu al primăverii, surprins de un suflet pe cât de lucid, pe atât de romantic. 

[Vasilisia Lazăr]

Amanda, poemul tău oferă o viziune lucidă și aproape brutală asupra primăverii, răsturnând simbolistica tradițională a renașterii. În locul bucuriei, apar dezgolirea sufletului, singurătățile și neliniștea urbană, unde ghioceii scot la lumină și „gândurile amare”. Contrastul dintre natura care renaște și orașul degradat creează o tensiune puternică, iar imagini precum „raze-acide” sau „ghenele orașului” accentuează sentimentul de alienare. Finalul, cu mirosul de moarte în plină primăvară, transformă poemul într-o reflecție amară despre realitatea contemporană. O poezie intensă, modernă și profund provocatoare. Mi-a plăcut mult, mult!