Decebalus per Scorilo

[Mirela Cocheci]

"Decebalus per Scorilo" aste vorbe glia spus-a

Când am sărutat pământul dac la Sarmizegetusa

Și-am simțit dureri și patimi ascultând suspinul gliei,

A străbunilor chemare, sus, în Munții Orăștiei. 

Atingând cu buza urma lespezii pavată-n piatră

Glasul dacilor răspuns-a: sfânt pământ, străbună vatră,

Parcă auzeam copite, caii-n tropot nechezând 

Crâncen zăngănit de paloș, sulițe-n văzduh zburând. 

Fulgere venind din brațe fără urmă de-ndurare

Biciuind în stânga,-n dreapta călcând totul în picioare,

Glia înecată-n sânge și cu pântecul răpus,

Ceru-nlănțuit în zale dinspre est înspre apus. 

Sanctuarele cu ochii îndreptați spre "sacra via"

Se rugau la Gebeleizis să se termine urgia,

Soarele cu andezitul coborât în colț de hades

Vărsa lacrimi pe altarul prefăcut în Heliades. 

A străbunilor chemare strigă-n munții Orăștiei

Și-am simțit dureri și patimi ascultând suspinul gliei

Când am sărutat pământul dac la Sarmizegetusa,

"Decebalus per Scorilo" aste vorbe glia spus-a. 

[Mirela Cocheci]

Stimată colegă, Amanda Spulber, am înțeles ideea. Este vorba despre urmele unui "drum" pavat cu lespezi de calcar. Eu așa am perceput acest "drum". Cu prețuire!

Mulțumesc colegilor Grig Salvan și Nuța Crăciun pentru comentarii și aprecieri!

[Amanda Spulber]

Din păcate, atunci când am ajuns în zonă, nu se putea vizita, apoi nu am mai apucat. Dar nu mă refeream la trăire, ci la formă.

"Atingând cu buza urma lespezii pavată-n piatră"

O dată "pavată" este formă greșită fiindcă acordul cere "pavate" fiind vorba de un substantiv în cazul genitiv. Așa facem acordul în limba română și cred că forma "pavată" se încadrează la hipercorectitudine în acest caz.

Apoi semantic vorbind nu are sens urma unei bucăți de piatră care este acoperită *în* piatră. De asta am întrebat la ce se referă concret. Aș sugera: urma lespezii de sacră piatră sau ceva asemănător.

Nu cred că se încadrează la "nod în papură" ceea ce spun acum. Poezia va fi publicată și cred că poetul transmite, dincolo de emoție, și forma corectă a limbii române. În ce privește semantica, poate mă înșel, dar forma corectă este "pavate" în mod obiectiv.

[Grig Salvan]

Chiar dacă subiectul istoric e învăluit în mit și legendă, el e bine traspus poetic în textul de față, unde sunt mânuite cu dexteritate atât prozodia cât și referințele la trecutul mitic al străbunilor.

[Nuta Craciun]

Istoria ne ajunge din urmă atunci când ”ascultăm suspinul gliei”, călcând locuri încărcate de amintiri istorice. Versurile sunt pline de imagini și simboluri care transmit mesajul cu putere și emoție, emoție pe care am simțit-o și eu când am călcat acele locuri, doar că nu m-am priceput să o exprim  atât de convingător.

Felicitări, Mirela! 

[Mirela Cocheci]

Multumesc colegilor petrut dan, Chris și Amanda Spulber pentru lectură si comentarii. Referitor la nedumerirea Amandei, o invit să calce cu propriile tălpi această lespde, acolo la Sarmizegetusa, să îi simtă pavajul sub picioare.  Eu atât m-am priceput a spune...

[Amanda Spulber]

Dintre interpretările realiste sau fanteziste ale inscripției am ales una, poate fantezistă, dar cred că se potrivește poeziei.
DE C(H)EBAL US PERSCO RILO ”De Neamul Calului va fi ars (lovit) Dușmanul (Ticălosul)”. Îi aparține lui Adrian Bucurescu și se referă la ceva ce s-a întâmplat deja, dar mie îmi place să cred că se va repeta.

Aici nu am înțeles
"lespezii pavată-n piatră" Cum este lespedea pavată în piatră?

[Chris]

frumos, vad din comentarii ca este o poezie istorica - nu prea stiam unde sa o incadrez :)) 

am vazut lupta

Hades si Heliades sunt din mitologia greaca, daca nu ma insel. poate nu-mi atrageau atentia daca nu-l vedeam pe Gebeleizis :))  

[petrut dan]

Un poem cu nerv și ritm așa cum impune și tema, și cum tema este inspirată de istoria noastră aprigă nici nu avea cum să fie altfel, mi-a plăcut, cu drag!

[Mirela Cocheci]

Mulțumesc frumos, bolache alexandru, Vasilisia Lazăr și Monica Pester! Prețuire!

[Monica Pester]

Tot pământul patriei este brăzdat de timpuri de sacrificiu pentru apărarea nației sfinte. Chiar și amintirea acestor vremuri, în versuri, te zguduie!

Un poem deosebit!