Dantela sufletului meu

[Nădejde Angelina]

Când te-ai născut copile, în augustul torid,

Printre dureri flămânde ce clocoteau în mine,

Săpat-ai o fereastră zdrobind al morţii zid

Strângând în pumni lumina ca drept ce-ţi aparţine.

 

Am îmbrăcat de-ndată veşmântul bucuriei

Ştergându-mă de lacrimi pe chip triumfător,

Tu înger coborât ca-n taina liturghiei,

M-ai preschimbat la faţă în alb scânteietor.

 

Trimis-ai fost s-aduci cununa mântuirii

Şi sufletul îmi este sculptură-n filigran,

Durerea ca o daltă, tu firul fericirii,

Legi spicele trairii culese an de an.

 

Am încrustrate lacrimi în clipele amare

Când depărtări perfide te iau de lângă mine,

Dar când te am alături, este brodat cu soare,

Cum ar fi al meu suflet, minune, fără tine?

[Nădejde Angelina]

Mulțumim Ada Nemescu!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc doamnă Sofia pentru urări! I-am făcut anul trecut una veselă...

Asta de azi, se datorează stării mele! Este plecată de lângă mine pentru prima dată de când s-a născut.

Se întoarce peste trei luni. Drag sufletul dumneavoastră!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc Miha! Te îmbrăţişez!

[Sofia Sincă]

La mulţi ani pentru fiica ta, Angelina! Viaţă fericită şi plină de noroc!

Însă, rămân la ideea mea: poezia putea fi una tinerească, veselă, de omagiu... nu trecută prin tot felul de cazne... fără a pomeni de moarte, de sacrificiul femeii sau de răsplata ei, pentru naştere. Dar este doar părerea mea.

[Nădejde Angelina]

 Da, Oana! Şi la asta m-am referit la "zidul morţii" ! Mulţumiri!

[Nădejde Angelina]

Le cunosc imperfecţiunile domnule Ionel Mony Constantin! Sunt conştientă de ele...

Unul din motive este şi graba cu care am vrut să postez chiar de ziua fiicei mele poezia. S-a născut în zi de sărbătoare -"Schimbarea la faţă".

Aveţi dreptate cu titlul, cred că-l voi schimba! Mulţumiri!

[Nădejde Angelina]

Doamnă Sofia, cred că n-am reuşit eu să transmit tot ce-am vrut să spun...

De ce zid al morţii? Pentru că  atunci când s-a născut au fost în pericol atât viaţa mea cât şi a ei.

La cununa mântuirii m-am referit la faptul că femeia se mântuieşte prin naştere de prunci; nu ştiu dacă am scris bine dar asta am vrut să redau.

Vă mulţumesc şi vă îmbrăţişez cu drag!

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc Valentin! Drag popasul tău!

[Ionel Mony Constantin]

 Doamna Angelina,

Dincolo de micile nerealizări poetice, poezia dvs a reuşit să transforme un act banal, pe care îl comunicaţi cititorului, o naştere ca atâtea altele, intr-o trăire cu mult  mai profundă. Aţi făcut un imn dedicat  iubirii faţă de copilul nou născut privit ca rodul impletirii dintre creaţia divină şi cea umană. Având în vedere şi sărbătoarea de azi şi unul din versurile dvs, eu aş numi poezia  "Schimbarea la faţă"

[Sofia Sincă]

Nu prea înţeleg mesajul din cauza a două versuri.

Săpat-ai o fereastră zdrobind al morţii zid - de ce al morţii? O naştere este o bucurie şi nu se sparge zidul morţii ci unul matern, creat pentru aşa ceva, cel care aduce viaţa.

Trimis-ai fost s-aduci cununa mântuirii - aici nu înţeleg cine s-a născut: Hristos sau pur şi simplu fiul tău, Angelina. Dacă te referi la Hristos, este o blasfemie, că el s-a născut din Maria Fecioara, iar dacă te referi la fiul tău, este tot o blasfemie, că nu poate purta cununa mântuirii, oricât de mult l-ai iubi tu, că nu e Hristos.

Sofy