Cuspida ispitei

[chindea maria elena]

credința-i în metastaze bunico

în derivă acută pare că încă plutește

această omenire fragilă

periodic în curcubeie mă lepăd de mine

timpul răsuflă din tomberoane precum o haină uzată

diorama lumii schimbă dramatic jaloanele

în volute stranii

cu mig-uri vânăm fluturi

și ne spălăm mâinile în mareea de țipete

vinovați fără vină

aruncăm soarele-n grindă pentru târziul din vene

o ultimă clipă de ură împletește tăcerea

de-o literă oarbă

apoi aruncă un laț duhului sacru 

 

capul de pe tipsie

încuie secunda în urnă

alt rai reziliază contractul cu bezna

 

șarpelui i s-a indus o comă

în scop terapeutic

[Vasilisia Lazăr]

cu mig-uri vânăm fluturi

Ce trist!

„Trăim într-o lume a lui Kafka, o lume de coşmar, în care ilogicul se suprapune cu absurdul, în care personalitatea este strivită. Trăim într-o lume în care totul e pe dos, în care nefirescul devine firesc, iar firescul este blamat şi condamnat, în care nonvaloarea este ridicată în rang, iar valoarea e pusă la stâlpul infamiei, în care şmecheria este considerată inteligenţă, în care păcatul a ajuns virtute, iar virtutea a ajuns păcat.” (George Budoi)

Și totuși... viața și lumea mai au și părți frumoase pentru care merită să trăim. Am citit cu tristețe, dar cu încântare un poem de forță.

[Chris]

o viziune la scara universala a luptei dintre bine si rau, tablou intunecat in care se strecoara lumina printr-o firida, semn ca mai este speranta.

periodic în curcubeie mă lepăd de mine

timpul răsuflă din tomberoane precum o haină uzată

frumos....

[Monica Pester]

Forța metaforelor tale insolite, în aceeași măsură cu mesajul trnsmis prin ele , îmi întristează profund sufletul.

Și totuși există iubire . . .

Și totuși există blestem . . .

Dau lumii, dau lumii de știre,

Iubesc, am curaj și mă tem . . .

[Grig Salvan]

Spiritul nostru născut inocent și simplu, crescut într-o lume familiară, mai curată și mai limpede, e șocat și contrariat tot mai mult de lumea aflată într-o metamorfoză stranie, kafkiană. Asta simțim cu toții și ne regăsim în tabloul terifiant conturat în acest text interesant construit.

[petrut dan]

Un tablou în care imaginile se succed într-un maraton al figurilor de stil folosite cu îndemânare în folosul unei idei cu semnificații spirituale și în al cărei vârf găsim o posibilă rezolvare a conflictului milenar dintre bine și rău, am citit cu interes, felicitări, cu drag!

[bolache alexandru]

O poezie în care metaforele curg într-o manieră dezinvoltă lăsând cititorul să descifreze sensul ascuns al credinței care suferă și ispita aflată ca un ghimpe în coasta credinciosului...

[Mihai Katin]

capul de pe tipsie

încuie secunda în urnă

alt rai reziliază contractul cu bezna...ma  duc cu   gandul  La Caravaggio si  la  o  intrebare:

Ce câștig îți aduce, sau tu lui, drumului, consumului, chiar minor,
de energie pe care o investește Lumina în tine?   da,cu  degetele,cu  dintii ,cu   ochii,astfel   fiinta  poetica   ne  ajuta  in urcare   pe  o   sublima  scara  a  revelatiei  ...