Șarpele casei

[Daniela Albu]

În odaia casei de lut
un ticăit în perete aud.
E şarpele casei cel alb,
în zile cu soare palid gălbui
pe lună plină verzui.
Se zice că-l pot zări foarte rar
doar visătorii cu ochii căprui
când rătăcesc prin lumile lor
cu gândul haihui,
sau fecioarele cu ochi de smarald.
Unii cu frică ştimă-l numesc,
bunica zicea cu blândeţe
„Nu-l omorâţi că nu-i bine,
dacă-l găsiţi daţi-i pace,
el e ceasornicul casei,
din umbră ne păzeşte şi tace,
dacă-l vedeţi daţi-i bineţe.”
De sfântul Alexie-ncălzit
în martie copiilor li se-arată
cam până-n ziua crucii
de Cărstovul viilor,
când pentru iarnă se încuie pământul
şi plante de leac puterile-şi pierd
se sfinţesc măghiranul,
cimbrul cu miros de lămîie,
ameţitoarea mentă verzuie
de pus la icoane cu rugi de veghere
pentru păsări , cai şi cornute
şi ale casei unghere.
Spre seară când se-nteţeşte vântul
străbunii spun că toţi şerpii fauri
se adună grămadă
se-ncolăcesc şi lasă pe glie
o nestemată tămăduitoare
pe care puţini pot să o vadă
cu însuşiri uluitoare
dacă cade pe mâini pricepute,
cică ar fi anume păstrate
în ascuns pe cusătura din ie
un romb ciudat semn de pământ roditor
si semnul şarpelui unduitor
ocrotind în spiralate volute
pe cea care poartă veşmântul
cu o pavăză de nepătruns
pentru rele şi vrăji neştiute.
Bunica nu recunoştea
că e şi ea vindecătoare
şi nu ştiu de ce credeam
că una din pietre-i la ea
şi-o urmăream pe ascuns.
Mi-amintesc că odată, demult
l-am zărit prin grădină.
În noaptea asta când îl ascult
mă revăd înfricoşat cu genunchii zdreliţi
hrănindu-l acolo în tină,
s-a răsucit într-o superbă mişcare
şi a plecat prin fâneaţă cu fală
condus de licurici
ca un rege de suita de gală.
Bunicul care era olar
l-a întruchipat într-o zveltă spirală
pe lutul frământat cu migală.
O parte din sufletul casei
a plecat odată cu el.
Acum ticăie şarpele meu
luptând cu timpul, rebel.

[Daniela Albu]

Va multumesc pentru aprecieri!

[Manuela Munteanu]

Ce minunăție de poezie! Densă, polivalentă, îndeplinește dorințele cititorului. Felicitări!

[Ada Nemescu]

Am citit încă de ieri, de la postare, această poezie atipică... indiferent unde o încadrez, rămâne o scriere amplă, descriptivă, cu trimiteri onirice, cu rime interioare, cu tensiuni și zvâc specific versurilor tematice folclorice tradiționale... îmi place!

Te rog, atenție la redactare, recitește, (dreapta sus click pe Editare/apoi salvare după ...) mai ai unele mici erori de scriere... *Cărstovul viiilor,*, * zveltă sprială*...

Cu speranța că nu am supărat cu mica intervenție, 

TE FELICIT pentru ceea ce am citit aici!

aDa

[Denisa Curea-Popa]

Am citit cu sufletul și-am apreciat.

Mă bucură prezența aici. Inspirație și bucurii infinite!