Cosmosul din paharul cu apă

[Suchoverschi Gheorghe]

Se-nnoadă gânduri într-un pahar cu apă,

În grele ceasuri sufletul ni-l cere.

Precum luceferi beau nectar din sfere,

Din ele-n taină visele se-adapă.

Când vede unda, omul e cucernic

Şi sete-i e de-un plin de bunătate.

Iar când iubirea-n inimă îţi bate,

Eşti ca un astru, luminând puternic.

Şi-n ceasu-n care muze ne mai scapă

Din univers fărâme de eresuri,

Ne-nvredniceşte viaţa cu-nţelesuri.

Un nimb în crez, cuvânt, iubire, apă.

[Suchoverschi Gheorghe]

Vă mulţumesc mult pentru aprecieri şi sfaturi! Cât despre metrică, nu pot să îi mai fac nimic. Decât nişte versuri cu o metrică a la carte şi care să nu spună mare lucru (mesaj, atmosferă), prefer mai bine aşa cum este. La cenaclul literar din Focşani pe care îl frecventez, comentând un text al unei colege,  care încălcase metrica, şi atenţionând asupra acestui criteriu, am fost contrazis în unanimitate spunându-mi-se că nu contează metrica. Şi această contrazicere a venit din partea unor poeţi consacraţi. Am tăcut. Aşa că părerile sunt împărţite.

[Valeria Merca]

Asta se întâmplă când suntem fixați doar pe mesaj și atmosfera creată. Ruperile de ritm (multe) împiedică acea curgere firească a versului. Păcat! Aveți de corectat: se-nnoadă și câteodată - aici adverb folosit cu sensul de uneori.

Am citit cu interes. 

[Mihaela Suciu]

Frumos cosmos!

Corect e ,,se-nnoadă''.

[giurgiu maria]

Frumos, prețuire!