Copleșită-i de-argint pădurea uitată

[gabriel cristea]

Prin ierburi înalte, țepoase și sumbre
slabe canide cărări fac prin umbre,
lingând fantomatic apusul de soare;
Adulmecă vânt, mursecă din zare.

Ce sânge le-aduce flămânde prin iarnă,
cu-al fulgilor zbor, pe-a vântului pană?
Ce fragedă ciută, de arcuri rănită,
În noaptea de jar le e hărăzită?

Siluete prelungi în noapte veghează,
Cu ochi fosforoși cărării stau strajă;
De urlete-ascunse pădurea-i brăzdată,
Când lupi albăstrii în stele se-arată.

Stătute băltoace, pe tărâm neumblat,
Sub pojghiți de gheață ca ochiul se zbat;
Luna rotundă, cu sclipiri platinate,
Reflexii de jad revarsă în noapte.

O vătuie-nălucă ce trece pe vânt
A fricii povară o poartă în gând;
Pornind vânătoarea-ntr-o fugă nebună,
Ecoul trezit prin vale răsună.

Urma dispare ca prin farmec de basme,
Ciuta pășește în crâng - ce fantasme!
Ce tainic mister spre poiană o mână,
Ce șoapte se-aud sub vraja păgână!

Pe fuioare de vânt ce spulberă frunze
Fulgi de zăpadă aștern albe pânze;
Iată, năluca nefiresc de frumoasă,
ce-n raze de lună îmi pare-o mireasă!

Firavă și rece ca floarea de gheață,
Ce sapă-n obraz a lacrimii viață,
Stă mută și zveltă, cu ochi de agată
- de ce nu-mi vorbești, tăcută surată?

Doar murmur se-aude - din crengi risipite -,
Vântu-și preumblă aripa prin site;
Tăcerea se lasă peste zboruri de zmeu,
iar noaptea albastră se-ntinde mereu.

Și ninge de-a valma, din cele-nceputuri,
Cu simfonii de zăpezi și cu fluturi;
Copleșită-i de-argint pădurea uitată;
Doar ochiul de lup o trece, săgeată...

[gabriel cristea]

Mersi, Mihaela! Păgânismul îl ascund în vertebre! :)))

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Gabi! Am pus ,,inima " când ai postat și revenind s-o comentez după un timp mi s-a părut ceva schimbat, am crezut că am probleme de memorie.  :))) 

Ești un vrăjitor păgân! Poezia ta nu poate fi uitată, cu ochi de lup te trece săgeată.

Drag!

[gabriel cristea]

Mihaela, e o variantă revizuită și am mai introdus o strofă - penultima. 

[Mihaela Suciu]

Gabi, ai mai adăugat versuri? 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela Suciu, Cornaciu Nicoleta Ramona, Denisa Curea Popa, Mick Lorem, Valerian Dincă, Gheorghe!

[gabriel cristea]

Doamnă Mariana Suciu, mulțumesc pentru frumoasele cuvinte și gânduri, pentru atenția dată acestui poem. Este într-adevăr o poezie muncită și șlefuită îndelung - o poezie de suflet -, de aceea mă bucur că v-a captat  atenția.           

Cu multă considerație,                                             

Gabriel

[gabriel cristea]

Valeria, mulțumesc pentru popasul făcut în lumea fantasticului și apreciere! 

[gabriel cristea]

1. Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Am adăugat acestui poem elemente din basmul fantastic, pentru a da versurilor o notă de mister. 

[Mariana Suciu]

Recitesc cu plăcere o poezie frumos construită, cu o curgere lină și melodioasă! Și poate uneori sunt tristă pentru că văd cât de ușor se trece peste sufletul și dăruirea celui care a scris. Prea puțină atenție acordată acestei poezii care a fost migălos construită, cred eu. Trecem ușor, cu nepăsare chiar!
Nu comentez prea des vizavi de poeziile celorlalți membri pentru că întotdeauna am crezut că nu sunt in măsură să apreciez corect ceea ce ceilalți au scris. Sunt o amatoare care nu are pretenții de poetă. Și atunci ii las pe cei mai competenți să facă acest lucru. Dar întotdeauna citesc ce se postează și las modestul meu semn de apreciere. Dar astăzi cumva mi s-a părut nedrept... Autorul acestor versuri nu are nevoie, sunt sigură, de susținerea mea. Este binecuvântat cu har pentru a scrie. Am vrut doar să transmit cumva un îndemn.
- Opriți-vă și citiți cu sufletul, pentru bunăstarea voastră interioară! Aici nu este o competiție, nu este despre cât de multe like-uri primește fiecare. O să vă faceți un bine vouă înșivă... Și atunci semnul vostru mic de apreciere o sa umple sufletul autorului de bucurie.

Îmi cer scuze dacă am abuzat de timpul dumneavoastră! Dar îmi pare că de când ecourile concursului s-au stins, toată lumea trece cu grabă și nepăsare pe lângă frumusețea cuvintelor. Și e păcat...

Cu stimă,
Mariana Suciu

[Valeria Merca]

Un regal! Poemul abundă în figuri de stil măiestrit construite. Lectura textului  m-a dus cu gândul la  excepționala „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiș. 

Cu marea plăcere a lecturii!