ceapa

[Maria Mitea]

ceapa din mâinile tatei n-avea timp să plângă,

pe-un colț de masă, lovea cu pumnul în ea,

chisată, întingea-n sare,

                                            o mânca cu brânză di oi,

 (ca și constructorii de piramide, tata era plătit în cepe)

 

ceapa din mâinile mamei era dulce, făcea multe foi,

primăvară de primăvară o împărțea prin tot satul,

lumea se mira, cum de n-aduce zari di lacrimă,

 

numai eu când am o ceapă-n mâini mă gândesc,

mă gândesc,

 

s-o desfac foaie cu foaie,

s-o tai,

chisăz cu pumnul,

 

                                   mă gândesc ... mă gândesc ...

 

ceapa așteaptă

[Stanescu Valentin]

Maria, ce imagine torni în gândul meu cu această ... ceapă, de-a dreptul poetică. Spun că m-ai stârnit să scriu şi eu despre ceapă, ţelină, pătrunjel, morcov, alte daruri de la Dumnezeu.

Pe la 12- 14 ani, primăvara, mergeam cu fraţii şi surorile la pusul de cartofi. Munca era cruntă pentru nişte copii dar momentul de bucurie era aşteptat ca lumina după o noapte de tuci: pe un pled erau aşezate ouă fierte, naturale, măsline cu sâmburi (preferatele mele), brânză din sidila în formă de inimă din laptele vacii (eu eram cowboy), şuncă afumată şi fiartă mai înainte, să fie mai moale iar CEAPA roşie sau de apă era căutată febril de toate mâinile să o trecem prin sare să-i mai îndulcim iuţeala dătătoare de sincere lacrimi... Câtă poezie era totuşi în acea activitate!

[Amanda Spulber]

Sigur, nu e prima poezie despre ceapă. Există una și aici, la traduceri. Ce aduce nou, din câte am citit, mi se pare faptul că se axează mai mult pe emoție decât pe filozofie. Și este emoție puternică aici.

[Denisa Curea-Popa]

Finalul are o încărcătură simbolică puternică, aproape ca un ritual al descoperirii de sine și al confruntării cu moștenirea familială. Gestul de a desface ceapa foaie cu foaie poate fi interpretat ca o explorare a straturilor memoriei, a emoțiilor și a identității.Cumva răscolitor...
Am citit cu sufletul!

[Ada Nemescu]

Curajoasă!

Ai un fel personal de a aborda teme aparent stânjenitoare (pentru unii) sau măcar neobișnuite... 

aici găsesc niște amintiri frumos povestite, cu rost...

aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Amintiri frumoase din copilărie.

[Mihai Katin]

este  un poem  al   esentelor  in simplitate,al  gesturilor  devenite  memorie,al  perceptiei   temporale   si   in  fine  a vietii   prin  metaforica  defoliere a  unei   cepe  care   poate  fi   chiar   prin  prozaica ei  faptura  o metafora   a umanului...