cântec de lumină

[gina zaharia]

iată

soarele a poposit la fereastră

își face loc printre ciocârlii și intră în casă

se așază pe fotoliu

apoi atinge pereții îi stropește cu flori de tot felul

e limpede că va locui aici 

cât pentru un cântec de leagăn

 

dar nu

mai întâi își lasă diadema într-un surâs diafan

și toate florile aleargă să se agațe de strălucirea lui

de sfințenia șoaptelor dintre mătănii

de răbdarea dragostea și așteptările pe care le-a binecuvântat

prin sărutul de bun-venit

 

acum știu de ce a ales casa noastră

aici nu se bate la ușă

lumina intră pe geam și își deapănă povestea

lângă izvoare

nimic nu e mai adevărat decât o voce de aur

dezlănțuită în suflet

cu blândețe

[gina zaharia]

Eu îți mulțumesc, Angy! Cu drag!

[gina zaharia]

Da, da Coza, o lumină dulce! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta! Bucuroasă de trecere.

[Nădejde Angelina]

Am trecut şi mi-am scăldat sufletul în lumina poeziei tale! Felicitări, ReGină!

[Ion Lazăr da Coza]

Lumina unui bun-venit.

da Coza

[Chris]

foarte frumos,apasatoare ultima strofa

:*

[gina zaharia]

Sofi, cum de nu mi-am dat seama ca "nu se bate la ușă" ? Cuvintele tale mi-au umplut sufletul de lumină. Mulțumesc, draga mea!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Gabriel!

[Sofia Sincă]

Poem cu mult soare, liniște, culoare și armonie în suflet, dictat de liniștea sufletească.
Trăire mixată între cuvânt şi iubire, atrage existenţa pe o punte plină de lumină învăluită în poezie.

aici nu se ciocănește la ușă - eu aș zice, aici nu se bate la ușă

Cu plăcerea lecturii,

Sofi

[Gabriel Cristea]

Frumoase imagini! O apreciere sinceră!