poteci între mine și tine

[gina zaharia]

când am promis că-ți voi fi primăvară
razele soarelui s-au pornit să țeasă
flori pe pământ
din ele ai împletit un coș al dorințelor
al înțelepciunii
și al răbdării
apoi mi l-ai așezat în cale

te-ai odihnit spre seară când umbrele treceau dealul
să nu-ți șteargă fruntea 
de bucuria că s-au trezit privighetorile
în frunzișuri noi
la marginea drumului
nici vreun străin să știrbească din liniștea aceea misterioasă
care împânzea timpul nostru

atunci ai știut că orizontul e de fapt conturul trupului meu
pierdut între pleoapele tale 
iar acum știm de unde izvorul care întinde
cu atâta grație
poteci
între mine și tine

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela!

[Mihaela Popa]

reverență!

[gina zaharia]

Mulțumesc, dragă Ana!

[Ana Cîmpeanu]

Delicate și senzuale versuri!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Angelina!

[Nădejde Angelina]

Admiraţie!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ovidiu!

[gina zaharia]

Am pregătit decorul, Sofi, zic să fiu generoasă cu anotimpul ăsta drag! :) Îmbrățișări!

[gina zaharia]

I le-am întins primăverii, Valeria! Și iată, bate la geam! Mulțumesc!

[Darie Giurgiu]

frumos