Balerina

[Manuela Munteanu]

Parcă purta arome tari pe brațe
Și cântec măiestrit, legat de pași,
Zbura pe fulgi de stele uriași,
De toarta raiului să se agațe.

Aluneca pe-un vis, ca pe o ploaie,
Tremurătoare muzică pe-un lac,
Acolo unde lebede-și desfac
Aripi spre cer, când gâtul și-l îndoaie.

Călca pe vânt, pe-a lacrimii oglindă,
Sprințară prin minuni scăldate-n foc
Și le strângea în trupu-i, la un loc,
Cu largi rotiri pe-o cale șerpuindă,

Cu salturi peste trepte de cleștare,
Înfrânte doar de treceri printre dor,
Pe-a clapelor chemare de izvor,
În armonii dulcege și amare.

[Manuela Munteanu]

Sunt bucuroasă că ți-a plăcut,  Ada! Mulțumesc mult pentru trecere și frumoasele cuvinte!

[Ada Nemescu]

Picturale, sensibile versuri!

aDa

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru popas,  domnule Alexandru Maier!

[Manuela Munteanu]

Ca un căutator de izvoare, găsiți esența și îmi înlesniți autoevaluarea, domnule Mihai Katin. Vă mulțumesc mult pentru rezonanță și bunăvoința de a cerceta versul meu!

[Manuela Munteanu]

Cu duioșia și sprijinul dumneavoastră moral dintr-o frază cizelată, întotdeauna reușiți să mă impresionați,  doamnă Floare. Vă mulțumesc mult!

[Manuela Munteanu]

Comentariul dumneavoastră entuziast și profesionist este o adevărată incurajare pentru mine. Vă mulțumesc mult,  doamnă Ana Cîmpeanu!

[Mihai Katin]

Călca pe vânt, pe-a lacrimii oglindă,
Sprințară prin minuni scăldate-n foc
Și le strângea în trupu-i, la un loc,
Cu largi rotiri pe-o cale șerpuindă,   este catrenul  definitoriu  al  acestui  poem al  celei  ce prin dansul  ei  ne este imaginea dintr-o  oglinda in care ne descoperim  existenta

Pe-a clapelor chemare de izvor,
În armonii dulcege și amare.

cu  pretuire!