baladela coconelei veve și a permisivului oș

[nicolae vaduva]

 

cu ciorap întins pe față

se ținea de caragață

permisivul oș cocon

fără nasturi la veston...

nu-l lăsa, privește-i fața,

să nu-i pice caragața

făcând crize la cucoane

prea lejere sub vestoane;

ce servesc, prin fațetare,

bulci, c-un carabaș-de-mare...

ei, cucoane-chifterițe

cu veston pe veverițe!...

[Valeria Merca]

Adevărat, baladă...:)) Amuzantă și originală, cum altfel?!:)

[Nikol MerBreM]

Cred că m-a amuzat tonul poeziei, foarte simpatică această caragaţă,  "coconela veve", dar sincer n-am înţeles exact miezul, trag cu ochii la comentarii, poate aşa oi pricepe :). Am căutat şi învăţat iar cuvinte noi... vechi, mulţumesc pentru şansă :), dar pe oş nu l-am găsit. Mie, dacă tot se ţine după caragaţă, îmi pare cocoş ieşit la vânat:)!

Cu drag,

Nikol

[Tudor Cicu]

... cum ar fi zis Ion Budai-Deleanu: „De unde vedeţi că şi calul bun/face şi el vitejii cîteodată... Şi înteţii calul aşa de tare/Cât gândii că în nouri va să vă salte”(C.9 v.63) – nu numai coțofana! (ori) Dinu Păturică care ne privește ca pe „pazarghidionul” lui Nicolae Filimon, despuiat dintr-o dată de ceaşiri şi işlic de frumoasa grecoaică Duduca.

Amuzant, totuși!

[Mihaela Suciu]

Ei! Vă țineți de caragață? Nu vă mai jucați cu pana...

Mai permisivă, am înregistrat mesajul glumeț, sper eu corect, fiindcă ,,oș” l-am interpretat ca ,,roș”. Dacă este altă variantă, mai râdem încă o dată. 

[Sofia Sincă]

Parcă vorbești în altă limbă...

Eu socotesc că e o glumă, ca aia cu găina, când se zice, tu bolnavă de ficat/îți arde de măritat...

Dar poate mă înșel. Atâtea cuvinte necunoscute sunt încât am pierdut sensul.

Sofi