Balada celui de iubire ucis

[Grig Salvan]

în crude ierburi caii tăi adastă
aștepți, doinind, a Râului Nevastă
cămașa de mătase pururi castă
desferecată-i azi pentru iubire…

felină albă, trestie subțire
Amalasunda – pânză de păiangen
cu părul despletit, fuior de alge-n
vifor de iubiri încolăcire

cu brațele ghirlande de pelin
ți-a frânt grumajii năclăiți de dor
cum ai răpune puiul de cocor

cu buzele aprinse de venin
secatu-ți-a al ochilor izvor!
secatu-ți-a al sângelui izvor!
ți-e roșie cămașa de satin...

într-un alint te-a dus cu pasul lin
pe ochi ți-a pus albastru de mălin
te-a-nfășurat cu salbele de crin
îmbrobodit în câmpul de mohor
în piept mai porți un chiot de fecior

mai sângeră pe buze un cuvânt
și nerostite șoapte la pământ
fruntea-ți s-a cernit ca un apus
ochii nu mai caută în sus...

chemări îți mai aduc în ceas de soarte
clopote de dincolo de moarte
mai tânguie în dangătele sparte
nefericirea gândului aparte...

se-aruncă spre înaltele străfunduri
Amalasunda - pânză de uitare
însuflețită moarte călătoare...

ca zborul de egrete peste prunduri
când poartă spre ostroavele solare
nuiele de mesteacăn pentru cuiburi

de somnul tău nimic n-au să mai spună
caii otrăviți cu mătrăgună...
suflarea morții oasele-ți străbate
cum vântul iernii morile-nghețate...

[Grig Salvan]

Vasilisia, Chris, vă mulțumesc! O zi frumoasă vă doresc!

[Chris]

frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos. 

[Grig Salvan]

Valeria, mulțumesc mult pentru aprecieri!

[Valeria Merca]

Foarte frumos! Apreciez simbolurile lirice și metaforele prezente.

O creație reușită care merită felicitări! 

[Denisa Curea-Popa]

Citindu-ți comentariul îmi întăresc convingerea că viața este un antrenament continuu pentru veșnicie.

Cu deosebită admirație, mulțumesc și eu, Grig! 

[Grig Salvan]

Denisa,  mulțumesc frumos! Cea mai puternică afirmare a vieții este în înfruntarea deschidă a morții! Ea trebuie privită în față, cu detașare și asumare. A evita nu înseamnă a scăpa. Încecând să eludezi ceva, nu înseamn că acel ceva nu există, ci, dimpotrivă, te va lua și mai tare pe nepregătite. Iubesc pe Esenin pentru multe din versurile sale, dar mai cu seamă pentru versurile

„Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.”

„Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.”

O seară frumoasă!

[Denisa Curea-Popa]

Mereu m-am întrebat de ce unii oameni pot vorbi despre moarte cu seninătate și abia astăzi am găsit un răspuns.

Forță și credință pentru că "în piept mai porți un chiot de fecior" !

Prețuire, suflet frumos! 

[Grig Salvan]

Luminița Scotnotis, mulțumesc mult!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Sofia, pentru lectură! Și mă bucur că a fost o lectură plăcută!