simplicisima tăcerii

[nicolae vaduva]

 nici una, nici alta.

am învățat să tac mai bine,
să pun cuvintele în pahare, să le agit ușor,
apoi să le uit;
ca atunci când pacea îl învață pe lev cum să doarmă
într-o gară obosită,
într-o oboseală controlată.

exact așa.

tăcerea îmi e acum dintr-un vin nebăut,
o față de masă expusă într-un muzeu încăpător,
pictată de o fată zveltă, cu părul acoperit de tristețe
și buzele încremenite sub jumătăți de zâmbet.

am învățat cum să controlez odihna,
cum să liniștesc apele;
hărților le-am trasat granițe închipuite, dincolo de care se întinde așteptarea.

aici,
în piept,
de mult,
inima poartă haine de preot
în care a uitat să se roage,
ca măcar o seară să mă citești,
o seară să mă iubești,
să mă dezvelești de toate gândurile albe
și să mă faci să rostesc din nou:

uite, ce tăcere vine!...

[Chris]

frumos si profund! si diferit... 

[Grig Salvan]

Un poem în vers liber cu care nu eram obișnuiți în scrierile semnate nicolae văduva, dar dramatic și încărcat de imagini șocante și incitante, ultimul vers dă fiori: „uite, ce tăcere vine!...”, care-mi amintește de emoționantul „vine întunericul!” al lui G. Bacovia.

Ca o mică observație referitor la expresia din titlu, de data asta cuvintele nu se scriu legat, ci separat: „Nici una, nici alta”.

[Stanescu Valentin]

Nicolae, te salut cu bucuria trăirii unei poezii esenţă. Valentele mele pălesc (prin intensitatea redării sensurilor urmărite impuse de regulamentul lor strict) în faţa versului tău liber ce expandează precum un pârâu din munte. Uite, se-aude tăcerea!

[Maria Mitea]

Nicolae,  partea asta ai scris-o cu stare , și măiestrie poetică: 

aici,
în piept,
de mult,
inima poartă haine de preot
în care a uitat să se roage,
ca măcar o seară să mă citești,
o seară să mă iubești,
să mă dezvelești de toate gândurile albe
și să mă faci să te rostesc din nou.

uite, ce tăcere vine!...

[Ada Nemescu]

Cuvinte argumentate poetic cu trimiteri la clasici,

cu disecarea chirurgicală a tristeții cu bisturiul eficient al așteptărilor.

"exact așa

niciuna, nicialta"

aDa cu bucuria lecturii