Au înflorit cireşii...

[Nădejde Angelina]

Au înflorit cireşii,

O, Doamne, ce splendoare!
Şi-au pus hlamide albe
Brodate-n roz de soare.

Sărută cerul  floarea
Când vântul o răsfiră
Şi se cunună zarea,
Iar fluturii conspiră.

I-atâta frumuseţe
La nunta de petale,
Dar simt cumva tristeţe
Când văd cum ramuri goale,

Umile-ngenunchează
Tot sărutând pământul
Şi tremură a groază
Când rău, nechează vântul.

Ne-asemănăm cu ei
În mândra tinereţe,
Pe trupuri ca de zei,
Veşminte îndrăzneţe.

În florile dorinţei
Stamine de candoare
Şi arşiţa fiinţei
Prea mult risipitoare.

Vâltoarea vieţii fură
Toţi anii plini de floare
Şi soarta nu se-ndură...
Amară întomnare!

Cireşi prin anotimpuri
Cu zbucium în rafale,
Lăsăm în urmă muguri
Cu seve-adânci, vitale.

Vor înflori-n lumină
Şi ne vor da de ştire,
C-adânca rădăcină
Trăieşte întru  'nnoire!

[Nădejde Angelina]

Domnule Ion Lazăr da Coza, mulţumesc!

[Nădejde Angelina]

Lisia, mulţumesc! Am corectat!

Drag,

[Nădejde Angelina]

Adelaide, te îmbrăţişez!

[Ion Lazăr da Coza]

Un pastel, cum îi stă bine, ușor filozofic.

da Coza

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

O poezie plăcută, optimistă.

Punctele de suspensie de după titlu și-ar fi avut rostul doar dacă titlul se repeta și în primul vers. La o poezie clasică ar fi (cred) mai indicat să scrii și prima strofă întreagă. De fapt, personal nu prea agreez această tehnică, de multe ori nu fac legătura cu titlul și începutul mi se pare lipsit de logică. Am spus „personal”. :)

Drag,

[Valeria Merca]

Angelina, Aadmiratie!

[Nădejde Angelina]

Doamnă Sofia, preţuiesc opinia dumneavostră! Mulţumesc!

[Nădejde Angelina]

Domnule Florin T. Roman, mulţumesc!

[Nădejde Angelina]

Camelia, mă bucur! Mulţumesc!

[Nădejde Angelina]

Laura, mulţumesc! Mi-a fost dor de voi!