Aș vrea...

[Vasilisia Lazăr]

Când umbrele-nserării prind să cadă

și gândurile înspre tine-mi zboară,

când dorul se prăvale în cascadă,

aş vrea ca depărtarea să nu doară.

 

Când sângele îmi clocotește lavă,

țâșnind în flăcări vii din călimară,

când lipsa ta îmi picură otravă,

aș vrea ca depărtarea să nu doară.

 

Când se deschide-a dimineții pleoapă

și-o altă zi peste cuprins coboară,

când soare nou nădejdile-mi adapă,

aș vrea ca depărtarea să nu doară.

[Mihai Katin]

aș vrea ca depărtarea să nu doară.   un  poem  perfect   al  unei   metaforice  departari  care   exista  in  fiinta  noastra  ca  ratiune  si  scop  in  marginile  despartirilor...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos ați surprins tristețea în versuri, când depărtarea doare și cuprinde tot sufletul.

[Vasilisia Lazăr]

Monica, din când în când mi se face dor de simplitatea și farmecul începuturilor. Mulțumesc! 

[Monica Pester]

Duios și  delicat.

Pare un poem de începuturi, dar e cu atât mai proaspăt.

[petrut dan]

Un poem rotund, de un rafinament dezarmant, ce închide cercul unei iubiri pline de romantism, cum erau acele iubiri din timpul prinților și prințeselor care își scriau împreună povestea pentru ca mai târziu aceasta să fie cântată din castel în castel spre încântarea generațiilor următoare ce trăiau aceleași emoții! Un poem ușor de reținut datorită ultimului vers ce revine la sfârșitul fiecărei strofe pentru a accentua așteptarea plăcută și dureroasă în același timp, dar care lasă deschisă ușa speranței că până la urmă această așteptare își va împlini rostul transformând durerea în bucurie și făcând depărtarea să fie din ce în ce mai mică și mai ușor de învins! Reușit poemul tău sensibil prin sinceritatea discursului  ce-i dă un aer proaspăt ca de venirea primăverii, cu drag, my lady!)