Trepte

[Ada Nemescu]

Motto: Fiecare om este vinovat pentru tot binele pe care nu l-a făcut - Voltaire

Trepte ‘nalte, trepte joase

Mă împiedică să aud

Calde rugăciuni sfioase

Pe cărări de suflet curg

Vămuit prea nemilos

Sufletul adus de spate

urcă numai în frumos

trepte joase, trepte ‘nalte

Ca un felinar stingher

O speranță stă de strajă

Dar din ceruri doar un cer

Ispitește ca o vrajă

Trepte joase, trepte ‘nalte

mi-au fugit culorile

Cine știe să-mi socoate

Unde-s sărbătorile

Sunt ascunse de vreun fur

Bântuind grădini frumoase

De îl prind, nu-l iert, vă jur

Pe trepte ‘nalte, trepte joase

Am dovezi că viața-i bună

și e vreme de iertat

îmi șoptește zilnic dorul

nu se lasă cenzurat 

Trepte ‘nalte, trepte joase

Mă coboară-ades prin mine

Să învăț să-mi iert angoase

Să-i simt vieții gustul, bine

Vreascuri ard cenușa zboară

Amintiri din cioburi sparte

Mă rănesc și-or să mă doară

Pe trepte joase, trepte ‘nalte

 

[Ada Nemescu]

Dragă, domnule Stănescu,

răspund acum , fiind într-o formă superioară de sensibilitate... copleșită de bune și rele!

Așa cum sunt treptele descrise de mine, cu suișuri și coborâșuri, dar obligatoriu orientate spre înainte...

Mulțumiri pentru grabnica citire, comentariu și înțelegere

În acest urcuș și coborâre, oamenii / sufletele întâlnite sunt cele mai importante și desigur, iarba de sub călcâi...

Considerație, aDa

[Stanescu Valentin]

aDa, iată noul: fain poemul fain mottoul! Am dat frâu liber cuvintelor care s-au înghesuit să treacă de uşa sufletului ca nişte fluturi.

 

 

               trepte-n sus şi trepte-n jos nu au tihnă sunt avide

          tălpile ni le mângîie în atracţia telur’

     noi alegem calea bună şcoala vieţii e în noi

când urcăm uităm de toate când le coborâm iertăm 

     c-am pierdut din nou busola felinarul ni s-a apart

          şi privim din nou speraţa ca pe o lumină blândă

               să ne limpezească mintea de mai e ceva de ea...