Ars poetica (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

am uitat, mamă,

am uitat

să mă rog

înainte de culcare

             aşa cum blând mă învăţai

 

şi totuşi visez alb

 

unii spun că am conştiinţa curată

alţii că nu am deloc...

 

Nirvana, tu,

înspre o purificare deplină,

mai vreau să ard, măcar un timp,

pe rugul mocnind de cuvinte.

[Nikol MerBreM]

Ars poetica asumată este precum viața, privită prin ochii celorlalți, doar o sumă neînțeleasă de contradicții, privită din interior, un rug nestins.

Drag,

Nikol

[Vasilisia Lazăr]

Și eu cred la fel, Gerra. Mulțumesc mult! Mulțumesc, Augusta! Drag!

[chindea maria elena]

Eu cred că arderea continuă câtă vreme energia cuvântului lasă undă unică în orchestrația lumii! În visul alb al creației - reverberează curcubeul fiecăruia!

[Chris]

purificare prin cuvinte. foarte frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Dragii mei, vă mulțumesc din inimă pentru comentariile minunate, pentru aprecierile generoase, pentru cuvintele calde și pentru gândurile voastre pioase spre cel care a ars, nu atât cât ar fi vrut, pe rugul mocnind de cuvinte! Prețuirea mea! 

[Mihaela Popa]

Am citit cu vocea autorului în gând, minunat! Mulțumim, Lisia, că ne aduci bucuria sa putem să citim minunatele scrieri ale domnului da Coza!

[Grig Salvan]

„mai vreau să ard, măcar un timp/ pe rugul mocnind de cuvinte”, cât de dramatic final, pe care l-am recitat de câteva ori ca pe o mantră...

[petrut dan]

Ce poate fi mai frumos într-o ars poetica decât prezența mamei ca o apariție luminoasă și blândă în același timp și deloc întâmplătoare, instinctiv sau nu oamenii știu că mama poate feri de rău și vindeca suferința, la fel cum învățăturile ei sunt dintre cele mai bune, un poem  ce invită la meditare și mediere între cel ce nu ascultă și care totuși visează alb provocând și trecând peste reacțiile pro și contra tocmai spre a demonstra voința de a împlini rostul pentru care s a născut respectiv acela  de a scrie, prețuire!

[bolache alexandru]

Superbă poezie care îmbină învățăturile mamei cu rostul în viață al unui scriitor... Domnul Ion Lazăr da Coza a lăsat în urmă o lirică profundă. Multe din poeziile sale au farmecul specific marilor scriitori. Unele dintre ele sunt simple dar emoționante. Altele profunde încărcate de metafore. Sunt mândru că am vorbit de câteva ori la telefon dar am și regretul că nu am apucat să îl întâlnesc în viața aceasta!

[Monica Pester]

Un poet cu suflet arzând, care a crezut mereu în puterea cuvântului ce îl poate conduce într-o Nirvană, pentru purificare.

Imbinarea a două icoane, a mamei și a poeziei este mai mult decît un dar prețios !