Alesul

[Munteanu Manuela]

Pe-obrazul alb, scăldat în soare
Și-n genele-i - frunze de floare -
Reci lacrime, ca-n scăldătoare,
Își răsfirau pârâul.

Că fete șuguiesc* la clacă*:
,,În lumea ei e prea săracă
Să-și pună-n gând cumva să placă
Fecior, bun cum e grâul.
Tu nu știi, fa? El e bogatul.
Moșii întregi are-n tot satul.
N-ar fi neîndoios păcatul,
Să ia o nevoiașă?"

Or, inima-i a prins să zboare
Și-l vede-ales din toți cei care
Îi doare-n cot că n-are stare*.
Ar vrea-o și-n cămașă.

*a șugui - aici, a minți
*clacă - muncă colectivă benevolă, prestată de țărani, pentru a se ajuta unii pe alții
*stare - aici, situație materială bună

[Munteanu Manuela]

Cu bucuria din hora românească, vă mulțumesc mult pentru vizită și apreciere, domnule Valentin Stănescu!

[Stanescu Valentin]

Frumoasă-ntoarcere în timp pe când vibra tot satul

la hora-n care-n ii gătite fete visau la Feţi Frumoşi...

 

Cu bucuria lecturii, felicitări!

 

[Munteanu Manuela]

Vă mulțumesc, doamnă Denisa Curea Popa!

[Munteanu Manuela]

Da! ,,Numai una". Aplaud și eu, Ada, cu bucuria produsă de caldul și ineditul tău comentariu! Îți mulțumesc din nou!

[Ada Nemescu]

N-am comentat inițial. Ești dibace în folosința inversiunilor, dai cu praf magic, ne arunci în timp...

cum să nu ghicesc influența lui Coșbuc?! 

numai una :)

te aplaud!

[Munteanu Manuela]

Îți mulțumesc, Ada!