Agape (regândită)

[Reus]

Adâncul albastru se stinge-n durere.

Două roze se-apleacă spre geam.

N-am niciun vis, dorințe nu am...

Și e noapte, și-i somn și-i tăcere...

 

Multe gânduri se ascund sub pleoape.

Un lanț de cuvinte se rupe din piept.

Nici nu mă rog și nici nu aștept...

“Ești Eros, ori poate – Agape? ...”

 

*  *  *

 

S-au luminat străzile toate –

Felinarele-n aur le-au învelit.

Un ghemotoc de minuni s-a foit...

Și-i tăcere, și-i somn și e noapte...

 

*  *  *

 

E-un cer fără stele, atât de aproape.

Privindu-l, o roză, s-a încruntat.

Un ghemotoc de minuni a oftat...

“Ești Eros? Ori poate - Agape...”

*Agape - formă supremă de iubire, gratuită, nemediată emoțional ori senzitiv, ce-o poate simți omul pentru Dumnezeu, sau Dumnezeu pentru creatura sa. (Operă de referință - "Banchetul" de Platon).  A nu se confunda cu "agapă".

*Îmi exprim recunoștința pentru remărci și atenția oferită primei versiuni.

[Valeria Merca]

Mă bucur să văd dorința autorului de revenire pe text. Să pot vedea schimbările intervenite, am copiat postarea anterioară într-un document. Mi-a plăcut și prima variantă, însă, iată, chiar primele două versuri în noua postare dau textului curgerea firească și necesară (prin renunțarea la aglomerarea verbelor „lucesc”, „lucesc”, „se uită”, iar readucerea atmosferei de început în strofa finală este de un mare efect. Am sesizat și schimbările benefice din versul 2, stofele 2 și 3. Regândirea textului nu a fost în zadar. :) 

[Sofia Sincă]

Da, m-am documentat și am înțeles diferența dintre agapă și agape.

Mesajul este o meditație adâncă între dragostea pământească sau cea religioasă creștină în clipele de desprindere a sufletului de trupul fizic. Treptele de trecere, drumul luminat rămâne în subtilitate.

Cel puțin asta am înțeles acum, după iluminarea minții mele, atât cât s-a putut :))

O poezie foarte interesantă și grea, însă meritorie de studiat.

Am citit cu interes și plăcere,

Sofi