Aceeaşi zi, acelaşi mâine

[Agafia Drăgan]

Te întrebi ce fac?

Stau în planul sferic

al unui gând,

cu faţa întoarsă spre apus

citesc, iubesc sau tac,

despic amurguri

cu umbre  de la răsărit;

din ziduri curg păpuşi de ceară

şi dintr-un capăt până-n altul,

un pianist nebun repetă

acelaşi monoton motiv,

se împiedică mereu de acelaşi prag.

Mă întrebi, ce fac?

O, iarăşi scriu, vorbesc năucă,

pe clape de pian dezacordat,

aceeaşi clapă, acelaşi sunet

în camera albă cu patul nefăcut.

[Vasilisia Lazăr]

Ce bine e redată rutina zilnică! Sper într-o zi în care să se întâmple ceva. Frumos! Mi-a plăcut.

[Mihaela Popa]

frumos redată starea de monotonie a repetiției stărilor

[Ion Lazăr da Coza]

Repetiţia are rolul ei. Mie mi-a plăcut.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Acel pat nefăcut mie-mi întăreşte ideea de plictis când nu ne mai interesează nici cele elementare. Cam trist!

Azi, îmi fac de lucru... pun gogoşari. :) Eşti bine? Asta ca să schimb întrebarea. :)

[Agafia Drăgan]

Multumesc, Sofia! Adevarat, se repeta, asa am avrut. Am sa ma gandesc la observatia ta. Daca nu pot modifica ultimele doua versuri, cred ca renuntarea la ele nu trunchiaza mesajul. 

[Sofia Sincă]

Într-un moment pustiit al sufletului, plin de apăsare și plictis.

Din punctul meu de vedere, este destul de neglijent poemul, la un moment dat. Conține repetiții pe temă: pianist - pian, clape - clapă.

Până la, Mă întrebi, ce fac? este ok, sună bine. Restul mi se pare o repetiție a celor de mai sus.

repeată - repetă cred că ai vrut.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi