Absenţa ta

[Stanescu Valentin]

                                                                    Motto

                                                                   Doru-ţi se-nchină mie     

                                                                  la ceas de aşteptare;

                                                                                  Mădălina Gheorghe

 

Pereţii camerei sunt plini de cuvintele noastre ca nişte fluturi

ce roiesc pâlpâind multicolor, murmurând alte începuturi,

albastrul zenitului şi coptul galben, roşul arzând pe la mijloc,

verdele ierbii mai jos te-aşteaptă cuminţi la un loc

 

şi-mi cer să le deschid fereastra să zboare în drumul tău din zori,

într-un vârtej să te-nconjoare transformându-se în flori...

Urechile mele sunt însetate de izvorul cuvintelor tale, nerostite de gură,

aşternutul, suspinând tăcut, doreşte cu nerăbdare a corpului tău căldură...

 

În pernă îmi culc mintea fierbinte de măsura iubirii pe care mi-o porţi

şi dorul şi-l pune-n cuvinte gătite pe rând, aşezate în porţi.

Inima mea le-nţelege pe toate, se-aşează-n tăcere, te cheamă

în perna cu margini brodate, ştie că vii, n-are teamă !

[Stanescu Valentin]

Aduc mulţumire, încă odată, Doamnei Vasilisia pentru îmbunătăţirea gramaticii mele în curs de întregire.

 

[Vasilisia Lazăr]

Nu doar rimele din predicate (probabil ați vrut să spuneți verbe), ci toate rimele formate din aceleași părți de vorbire (substantiv/substantiv, verb/verb, adjectiv/adjectiv etc.). Nu se vor putea evita total, dar să nu predomine, altfel dau senzația de vocabular sărac.

Ar fi fost bine de evitat repetiția așezate/se-așează, din ultima strofă.

În rest, o poezie cuminte, plăcută.

[Stanescu Valentin]

Mulţumesc pentru semnul de lectură, Domnule Bolache Alexandru. Vă mai aştept!

[Stanescu Valentin]

Domnule Mihai Katin, vă mulţumesc pentru vizita în lumea gândurilor mele de seară. Nutresc aceeaşi credinţă că fondul mesajelor poetice este cel ce transmite emoţie, iar când îmbrăcămintea acestuia este croită după diverse modele  şi-i vine bine este şi mai convigător. Am ajuns în Cenaclu unde mă pot ancora în trăirile poemelor mebrilor acestuia şi vibra pe aceeaşi frecvenţă. E frumos! Viaţa e frumoasă dar şi mai frumoasă când te apropii de ...ultimul amurg!

[Mihai Katin]

Pereţii camerei sunt plini de cuvintele noastre ca nişte fluturi

ce roiesc pâlpâind multicolor, murmurând alte începuturi,

albastrul zenitului şi coptul galben, roşul arzând pe la mijloc,

verdele ierbii mai jos te-aşteaptă cuminţi la un loc

cand sunteti  trist  rostiti  in minte,in soapta ,cum simtiti  mai  bine  aceste versuri  si  veti  vedea ca  ele vor aduce  o lumina sufletului ,de ce spun aceste lucruri ,nu  ca un sfat ,doar  cu  o  credinta a mea ca  poezia  trebuie in primul  rand  sa ne aline sufletul  nostru  si  al  altora,in rest  ,despre  fineturi  gramaticale nu  este treaba mea...

cu  pretuire!

[bolache alexandru]

Voi lăsa un semn de lectură...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Ana Câmpeanu, voi ţine cont de această remarcă, aşa cum din Cenaclu am reţinut să evit rimele din predicate.

[Stanescu Valentin]

Domnule Valerian Dincă, vă mulţumesc pentru bucuria lecturii unor modeste versuri ce pălesc în apropierea celor pe care ni le dăruiţi în Cenaclu.

[Stanescu Valentin]

Mulţumesc Ramona pentru clipele dăruite gândurilor mele în căutarea unei forme finale. Poate fi o variantă ’’Auzul îmi este însetat..’’  în loc de ’’Urechile mele sunt însetate...’’. O seară plăcută cu gândul spre primăvară!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumoase gânduri, dar aș renunță la " urechile mele " și as zice ..."însetat de izvorul cuvintelor tale"...