Abisul singurătăţii

[Vezi blog]

Sub pietrele sufletului încolţesc dezamăgiri
cu greu câte un zâmbet apare ca o vindecare
în palme se amestecă sărbătorile fără anotimp
şi mirosul zăpezii se confundă cu cel de salcâm
înflorit doar pe jumătate
într-un singur ochi cerul îşi înghesuie stelele
în celălalt noaptea îşi caută loc printre lacrimi
ici colo destinul scutură fiorii pe covorul de umbre
forme ciudate iau gândurile când sunt trădate
tâmplele se surpă în alb şi bat vânturi reci
pe umerii muşcaţi de lumină
sunt necunoscut în fiecare oglindă cu cioburi de vis
sunt tăcut în fiecare cuvânt
m-a prins singurătatea de mâna cerând iubire veşnică
mi-a jurat credinţă la altarul tristeţii
vrea să mă convingă de loialitate de certitudine
sunt nesigur pe crezul ei deşi uneori o caut
i-am mai cerut un an de libertate o clipă de fericire
o vară cu maci revărsându-se-n zare
i-am cerut cărarea spre tine şi dacă nu te voi găsi
mă voi pierde în abisul ei

[Nădejde Angelina]

Preţuire!

[x]

Multumesc Ana pentru lectura si apreciere!

Cu mare drag!