a nins cu petale albe pe străzi

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

și trecătorii le iau sub tălpi

ceasul teatrului de vară indică ore false 

e rămas pe vechi când timpul nu fugea ca nebunul 

cu toate secundele în gură 

ne mai răbda și pe noi cei care populam coloniile de melci

se aude primăvara cum strigă de după ceruri răstignită

bătută în cuie de plumb 

doar raze fisurate ajung pe pământ și gurile mai tac 

duminica înfășoară zgomotul urban cu batiste de liniște

nu se aude niciun covor scuturat vreun geam scârțâind

sau vreun gater ucigaș de verde 

se aud doar vegetațiile de umbre cum cresc pe ziduri în toate direcțiile

și moartea smochinului fără rod 

încă o fabrică de fericire își închide porțile 

lăsând doar o secție să-și ambaleze bucuriile rămase pe stoc

se respiră artificial și ziua de mâine nu mai promite nimic

și clopotele și toaca alungă păsările de hârtie lipite de icoane

chipurile cioplite decorează cu succes o inimă neagră 

o fac și mai neagră 

dar cine mai face diferența

se împarte vinul și pâinea celor dezbrăcați de pământ

din ciorchini s-adună lumina deasupra grâului  

și curge de-a lungul unui timp

a nins  cu petale albe pe străzi și trecătorii le iau sub tălpi

 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumesc frumos, Iris! decodifici bine mesajul, ca de fiecare dată de altfel..

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumiri!

[Ana Cîmpeanu]

secvenţe de peisaj urban desprins din banal si înnobilat cu aura metaforei. Frumos!!