Zmeul timpul

[Stanescu Valentin]

 

                                                                 „Două ceasuri stau pe-o carte

                                                                  Tic-tac-uri amestecând

                                                                  Unul simte că e noapte

                                                                  Celălalt zorii venind... ”

                                                                              aDa Nemescu

 

somnul s-a pierdut în noapte ca o barcă printre valuri

fără cârmă şi lopată lupt s-ajung spre alte maluri

cerul presărat cu stele este doar o amintire

cum îi vorba trecătoare într-o clipă de iubire

 

fac efort de îndreptare număr iar până la zece

parcă bat apa în piuă de-ntuneric nu pot trece

lujerii de zori de ziuă dintre lacrimi se ridică

simt cum pielea se zburleşte furnicată de o frică

 

înapoi spre seara stinsă nu e drum şi timp de-odată

gândul cată întărire înspre calea luminată

prin hăţiş de bezne chioare unde mut este cuvântul

 

aripile mi-s oloage chiar de mă îmbie vântul -

unde eşti copilărie unde-i clipa nesfârşită?

ai zburat cu zmeul timpul într-o seară răvăşită...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versurile au o melancolie frumoasă și sinceră cu ritm și imagini poetice bine așezate.

Vine o zi când sufletul zboară ca un zmeu, când gândul iubește, dar trupul este greu, devine pământ și de aici rămân cuvintele frumoase.