Unii ne folosesc paşii

[Mihai Katin]

 

 

Unii ne folosesc paşii

Ca să poată ajunge acolo unde ei

N-au mers decât târâş de teama

Umbrelor ce-i învăţau să se lepede de aripi

Căci cerul e doar o tipsie

Pe care sunt aduse stelele decapitate

Că ne-au învăţat zodiile păcatului

Unii se uită cu ochii noştri

Căci au orbit de nesomnul  chatgbt-ului

Unii încearcă să înveţe

Cum ne îmbrăţişăm,

Cum ne spunem pe nume

Şi aleargă disperaţi în noaptea refluxului

Să ne vadă când vâslim spre continentul ce se ridică

Din mangrovele nemuririi...

 

[Chris]

Foarte frumos!

[Monica Pester]

Suntem suprasaturați, aproape subjugați de schimbările rapide care se petrec în societate, Schimbări bruște și multe în detrimentul nostru. Viața merge înainte și, din nefericire, ea, viața ne trăiește pe noi, nu noi pe ea. 

E greu să prinzi astfel de momente în poezie, dar, dle. Katin, metaforele dvoastră sunt elocvente. 

Cu admirație, 

[Vasilisia Lazăr]

Acest poem are o puternică încărcătură simbolică și poetică. Pare a fi o reflecție asupra luptei interioare și a căutării sensului într-o lume plină de frici, limitări și influențe exterioare. În același timp, exprimă speranța și dorința de libertate, conexiune și înțelegere autentică. 

Unii se uită cu ochii noştri

Căci au orbit de nesomnul  chatgbt-ului

Într-adevăr, trăim vremuri în care ne-am pierdut claritatea și perspectiva autentică, fiind absorbiți/obosiți de tehnologie și informație.

Un poem dens și plin de dramatism despre care s-ar putea scrie zeci de pagini. Felicitări!

[C.Titi Nechita]

O reflexie a lumii de astăzi dar văzută sub alte conotații.

[Maria Mitea]

Mihai ai scris cu multe semne de întrebarea - și m-am oprit la Unii - și am devenit și eu ” Unii” - Un semn de întrebare :) - oare acești Unii nu au devenit Unii uitându-ne la ei prin prizma separării, - ”Unii ne folosesc pașii” - dar oare nu sunt aceiași pași, - aceiași ochi Separați doar de formă, 

”

Căci cerul e doar o tipsie

Pe care sunt aduse stelele decapitate

Că ne-au învăţat zodiile păcatului

Unii se uită cu ochii noştri ” -  Oare ochii sunt ai noștri?

:) 

Mi-a plăcut intriga care cucerește versul. Se simte nevoia asta de a răscoli în mai adânc, de-a întoarce totul cu picioarele în sus -- poate, poate ni s-a lipit ceva de tălpi :)  ...Da oare ce este și adâncul?

[Grig Salvan]

Stranie această luciditate și viziune dramatică a lumii în care trăim, în care suntem invadați și dirijați, furați și copiați până în cele mai adânci cotloane și resorturi psihice ale noastre. Fabuloasă imaginea de final: „...vâslim spre continetul ce se ridică/ Dim mangrovele nemuririi...”

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Un poem frumos cu simboluri puternice, în care se vorbeste despre imitație, despre cum unii oameni „ ne folosesc pașii” sau „se uită cu ochii noștri”, incapabili să-și croiască propriul drum, dar există totuși o ieșire spre lumină.

[Ada Nemescu]

Unii. Prea puțini.

Un poem despre imitații ieftine, a verbului a trăi, a vieții...

Așa se întâmplă când venim de departe mergând către undeva. 

Un poem sensibil despre trecerea timpului și schimbul de generații. Nimeni nu este vinovat, știți cum se spune: schimbarea este singura constantă!

Tranziție ușoară, aDa