Izgoniţi la graniţa vorbei

[Ada Nemescu]

Doar umbrei oazei nepreţuite ceri

nimicnicii de gânduri zdrenţuite
deasupra criptei unui vis uitat
ungând pe buze amintiri confuze
ce se năşteau când tu erai… plecat

sunt strai ceresc, în sufletul pierit
nu-ţi căuta vreodată mântuirea
în a deşertăciunii- arsură, nici plutirea
haotică a viselor … uite, un cer stropit

de neputinţe vii, îi cară beznei sacul
oglinzilor le tot prefaci incizii, iar
dorului de noi îi tot reciţi minciuni
(schimba-vei axa lumii) – tu, săracul!?

Sipetul gurii tale- amar, mereu e altul…

[Ada Nemescu]

Monica Pester, accept critici, sugestii, desigur...

Punctele de suspensie sunt semne de punctuație,  la fel ca: virgula, punctul, două puncte, apostrof, etc.

Ne ajută să ne exprimăm coerent.

Aici, în acest caz, este o pauză de respirație, de reflexie a luminii cuvântului, a sensului său.

Așa cum în text, în versul respectiv, acel *plecat* (de după ...) putea fi înlocuit de un sinonim, poate...

Sensul poeziei este granița, de la iubire la noniubire.. ca să nu-i spun altfel...

Dar deja am explicat prea mult.

Apreciez interesul și critica constructivă.

aDa

[Ada Nemescu]

Lisia, dragă, am trecut de vârstă idealistă când scriam despre puritatea iubirii și flori albastre...

Viața-i viață să fie trăită! În poezie lăsăm vrând-nevrând și astfel de sentimente să *zburde*... poate muza e de vină, bine zici! 

aDa, cu drag și mulțumiri

[Monica Pester]

Adevărat, un poem la graniță, în care nu percepi exact starea autoarei, iubire intensă, frustrare sau chiar îndemn spre reîntoarcere. Apreciez mult expunerea aproape sofisticată ce dă personalitate textului. Îmi pare rău însă că nu înțeleg acele câteva semne de suspensie, întâlnite și in alte interesante poeme.

Departe de mine judecata, doar nu înțeleg.

Ada,

[Vasilisia Lazăr]

Cam dură cu destinatarul acestui poem. :) Metafore frumoase, dar tăioase. Vinovată este... muza. :)

Am citit cu drag!

[Ada Nemescu]

Giorgiana Teodora,

generoasă ești comentând simplu cu o apreciere...

primesc cu drag sugestii, sau alte comentarii constructive...

Poezia este o stare, este cumva amprenta clipei trecătoare.

aDa, cu drag

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Felicitări! 

[Ada Nemescu]

Draga mea, Dorina, mulțumesc frumos pentru citire și comentariul  versificat...

Te mai aștept, aDa, cu drag

[Ada Nemescu]

Mulțumesc,  Petruț Dan, pentru toleranță. Sunt conștientă de faptul că aceste versuri au o anumită doză ... neobișnuit,poate, dar vinovată este ... muza :))

aDa, cu drag

[Ada Nemescu]

Mulțumiri,  Valentin Stănescu, pentru generozitate și  varietatea comentariilor în versuri.  Sunt onorată!

aDa, cu drag

[Stanescu Valentin]

 

aDa, ajungi mai greu pe pagină vezi bine cuvintele se sting cu dor de tine...

 

 

                                                dincolo de cuvinte

 

’                                                                    ’Doar umbrei oazei nepreţuite ceri’’

                                                                                   Ada Nemescu

 

                                                gândurile rele-s ca nisipul

                                                     întins în arşiţa eternului mormânt

                                                          sufletului îi sfâşie chipul

                                                               în repetate-ntoarceri în pământ

 

                                                               gândurile bune-s oaze rare

                                                         se-adună greu se mai destramă

                                                    la umbra lor aevea mai apare

                                               icoana Mamei sub năframă

 

                                               raiul şi iadul sunt în noi

                                               căzuţi între lumină şi noroi...