O lumânare din lut se naște, ca o statuie,
iar umbrele de-abia se zăresc
de parcă sculptorul ar fi vrut să se joace cu ea după ce a terminat-o,
în speranța că nu fie uitat,
și că poate stoarce de pe chipul ei mici detalii,
gămălii, chițibușuri pe care doar un copil le vede,
și aproape că a făcut-o,
aproape că s-a lăsat cât se poate s-a lăsat slobod ca un vultur
pe turnul tăcerii,
un vultur știe promisiunile aerului,
Cunoaște bine toate procedurile,
să facă acest transfer sanguin, trebuie să ardă lutul în cuptor,
să-și lase suflarea să se moaie în flăcări,
să-l mângâi de parcă ar folosi mâinile altei lumi,
ochi născuți din ape, îl arde astfel încât fața să-i rămână unită,
măcar cum a fost la început, să pară că ascultă cu mare atenție acea voce
a vidului,
dar dacă acolo cuptoare nu se mai fac, și nu se mai găsesc nici paie,
nici tabere care urcă la cer?
Adaugă un comentariu
Alexandru, Mulțumesc de popas, mă bucură că ai găsit ceva interesant!
Valentine, e bună și puțină năuceală, nu strică la casa omului.
Așa este din când în când e bine să ne aducem aminte de penele de gâscă. :)
Copil acasă fiind, luam de la frații mai mari cerneală, pene de gâscă aveam în pod, puse la uscat. Penele ca și lâna de oi erau în centrul vieții. Doamne ferește mama să fi văzut vre-o pană aruncată la râpă, sau drum, era durere mare.
Ea făcea perne din pene, iar noi cu cele mari ne jucam de-a scriitorii până se iscau nelămuriri și vărsam călimara cu cerneală, și o tăiam în grădină. Arată-mi un copil care știe cum se strânge cerneala.
Scrii: ”Îmi imagina:cum ar fi să participăm la o întâlnire a membrilor...” -
Nu sună rău, ne-ar aduce inspirație, și dacă cu adevărat ne dăm voie să ne Alchimizăm prin scris atunci conținutul material chiar nu contează, cine duce mai multă slănină ori macră curată. :)
Transcendem formele, doar de aia scriem.
Îmi aduc aminte de cucoanele din Paris, îi scriau lui Balzac, iar când îl vedeau în realitate burtos și nici decum așa arătos cum părea din scris un pic aveau rețineri, iar când începeau a vorbi cu el se topeau iar toate de se țineau de el ca scaiul, după care se știe bine că le atingea inima și empatia ...
Îmi aduc aminte și de întâlnirea lui Pasternak cu Marina Țsvetayeva, :) își scriau scrisori, ea era focoasă rău, când o apuca până nu se întâlnea cu Poetul nu se lăsa. În 1926 a ținut corespondență cu Rilke și Pasternak, era poeticește îndrăgostită de amândoi, insista să se întâlnească, ba la unul ba la altul. Rilke ia spus că e pe moarte, și nu crede că e posibil, așteaptă mai degrabă moartea să vină să-l ea. Atunci Tsvetayeva a insistat să se întâlnească cu Pasternak, iar cică când s-au întâlnit la gara din Paris (Pasternak avea o scurtă pauză în trecere) De fâstâceală Ei i s-a desfăcut valiza, toate lucrurile au căzut pe peron, iar el tot fâstâcit, nu a știut ce să facă, și-a pus mânile în buzunare, ia spus că merge să cumpere un pachet de țigări și dus a fost, nu s-a mai întors ... :)
Vasilisia, mulțumesc mult de semn! Am corectat pleonasmul.
Eu am spus că e pleonasm. Însuși cuvântul chițibușuri îl conține pe neînsemnate, chițibușurile sunt prin natura lor chestii neînsemnate, deci era suficient să spui doar chițibușuri. Nu mă interesează acel comentariu in contextul dat. Eu am spus cum e corect să fie. Nu e chestiunea de viziune. Pentru critică există recenzia de carte, aici ne corectăm/îndrumăm.
chițibușuri neînsemnate - pleonasm. Chițibuș înseamnă lucru/fapt neînsemnat.
Unele imagini, luate separat, sunt interesante. E clar o Ars Poetica. Totuși, per ansamblu, e destul de alambicat. Și eu mă agăț de semnul întrebării. :)
O poezie în care găsim destule imagini interesante...
Maria, m-ai năucit cu acest tsunami de cuvinte, această explozie de imagini ca într-un vertij. Nu sunt în stare să aşez într-un catren sau două starea pe care mi-ai lăsat-o. Chiar mi-a plăcut forţa cuvântului tău, chiar dacă te cunosc doar din cuvinte. Cu excepţia unor poze portret sau în cazul meu a unei pene de gâscă din secolele trecute prin vârful cărora au văzut lumina zilei operele titanilor... cei mai mulţi de aici nu se cunosc. Îmi imaginam cum ar fi să participăm la o întâlnire a membrilor... Îmi retrag ideea, gândindu-mă cum arăt, cum vor arăta de graşi sau de slabi ceilalţi, ce alte caractristici fizice m-ar putea îndepărta involuntar de cuvintele lor... Să ne iubim prin cuvinte, să ne alinăm prin cuvinte, să trăim prin cuvinte, după aceea va fi doar tăcere...
Ce e strâmb, și ce e rău, când
Acest plin, până la refuz,
ca o mamă surogat, încearcă să găsească linia orizontului,
ce poți să-i spui când își dă pruncul din brațe,
ce poți să-i spui când alege golul din burtă pentru tot restul vieții
nu de foame, sau gloanțe, nici lăsat de un pumn,
acest plin, pănâ la refuz?
Moartea, - singura femeie care ne deschide ochii,
nu-mi spune numele, adresele unde ai trăit,
când te-ai născut, ai murit, și dacă l-ai iubit pe moțart,
în sfârșit, am să te cunosc, n-o să mai fiu singură, fără un răspuns,
adu-ți absența, ca un vânt înăbușit de presiunea unei oale cu aburi,
adu-ți umbrele din prima privire,
din primul sărut,
din prima atingere,
voi concepe acest copil să te moștenească și-n zâmbet,
și-n ochi,
și-n ecou
*iubire, ai spus: - azi e frumos afară, sunt 17 grade,
imediat golul din mine se va deschide cu cele 17 clipe ale unei primăveri
- un spion, străinul care locuiește în mine și așteaptă sfârșitul războiului ca să-și vadă soția din întâmplare într-o cafenea, cu un alt iubit,
*îndrăznesc să-ți zic,
singura greșală pe care a făcut-o Dumnezeu, este că
a creat omul din vid, iar după, a spus: - lăsați-l să aibă,
să aibă stăpânire peste peștii mării și
peste păsările cerului
și peste vite,
și peste tot pământul,
peste târâtoare
Maria, ai stărnit emoţie, mi-ai umplut şi astă seară când văd răul cum mă prinde gheară rece peste gheară...
când scrii stelele vibrează şi-aşteaptă cuvântul tău
energia lui să-ndrepte tot ce-i strâmb şi tot ce-i rău...
Aşa îţi scriam, cândva, în toamna ce-a trecut. Şi acum ca şi atunci spun drept că mi-a plăcut!
Ada,
Mulțumesc de vizită! Mă bucură mult!
așa este, căutăm purificarea, - ”dar dacă acolo cuptoare nu se mai fac, și nu se mai găsesc nici paie,
nici tabere care urcă la cer?”
Este așa, un zig-zag imaginat, când în zbor, când în lut, și se dă vina pe vultur, pe neîndemânarea unui copil, sau neșansa arderii spre purificare...
Rămân agățată de semnul de întrebare.
aDa
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE