Ca o poveste de Șeherezadă

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Sunt o atlantă rătăcită-n lumea voastră 

Și plec, când plec, cu continent cu tot,

Voi lua cu mine panglica albastră

A cerului și luna, de-am să pot.

În lumea mea ascunsă în adânc,

Eu te reconstruiesc încet pe tine

Și cu o palmă ruptă de pământ,

Desăvârșesc detaliile fine.

Te recompun din gând. Habar nu ai,

Că te-am cărat bucată cu bucată

Și tu nu știi că azi un geamăn ai,

În Atlantida asta scufundată.

Și vin atlanții, curioși, să vadă,

Atlanta ce iubește-un pământean,

Ca o poveste de Șeherezadă,

Ascunsă în adâncul de ocean.

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Vă mulțumesc tare mult, doamna Vasilisia! Îmi sunt de mare folos toate sfaturile dvs. 

Nici eu nu mai vreau să număr silabele acelea. Știu că unei poezii in formă fixă așa i-ar sta bine. Dar, citind, urechii mele îi place ce aude. 

Sunt un rapsod popular. Nu că nu doresc să mă perfecționez, dar nu as pune sau scoate o silabă doar pentru a ieși la număr, dacă asta ar dăuna muzicalității și imaginii create sau înțelesului. 

Vă rog să nu mi-o luați în nume de rău! 

Am editat (mulțumesc pentru sfat!), renunțând la cel de-al doilea "încet". 

Și referitor la ce spunea și doamna Câmpeanu, depinde cum citești. Eu leg in citire prima parte a celui de-al patrulea vers din prima strofă, de al treilea. Adică "voi lua cu mine panglica albastră a cerului" . Probabil că de aici nu mi se pare versul șchiopătat. 

Încă o dată mii de mulțumiri! Cu respect! 

[Vasilisia Lazăr]

Eu aș spune că la versul 1 trebuie umblat, acela e prea lung. Nu am numărat silabele, nu obișnuiesc, dar le simt. Și chiar dacănumărul ar fi bun, poate e accentul, poate e lungimea lor... Poezia e frumoasă, elegantă și sensibilă. 

Pentru remediere, ai sus, în dreapta, imediat deasupra titlului, OPȚIUNI. Click, apoi pe EDITARE COMENTARIU, repari și PUBLICARE COMENTARIU. Aici, pe pagină. Drag!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Reverență, domnule Mihai Katin! 

Vă mulțumesc pentru apreciere! 

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Vă mulțumesc, doamna Câmpeanu, pentru observații!

 Cu versul trei nu știu cum aș scoate-o la cale. Cred că orice adăugire ar aduce prejudicii întregului. 

 Cât privește repetiția lui "încet" din strofa a doua, aveți dreptate. In varianta originală, al doilea "încet" nu exista. 

 Nu știu de ce mi s-a părut necesar. Mă bucur că ați observat prea multul și mi-ați ușurat misiunea. Îl voi tăia. 

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Doamna Floare Arbore, vă mulțumesc tare mult! 

[Mihai Katin]

Te recompun din gând. Habar nu ai,

Că te-am cărat bucată cu bucată

Și tu nu știi că azi un geamăn ai,

În Atlantida asta scufundată.    poemul  unui  mit  personalizat   atat de frumos  pentru  ca  acest  efort de recompunere  este  dovada  unei  devotiuni   sentimentale exemplare!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Bolache Alexandru, vă mulțumesc pentru apreciere! 

[bolache alexandru]

O frumoasă carte de vizită!!!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Gabriel Cristea, vă mulțumesc! 

 Oricând binevenit! 

[gabriel cristea]

Estetica liricii. Încântat de lectură!