Astăzi, 15 februarie 2023, se împlinesc 3 ani de când scriitorul Ion Lazãr da Coza, soțul meu, cofondator al acestui site, a plecat în lumea fără de durere și dor. Să-ți fie eternitatea ușoară, Ioane, că tare nu ți-ai mai dorit-o!
Voi posta, in memoriam, câteva dintre poeziile scrise de el atunci când a simțit că marea trecere se apropie, poezii pe care le-am publicat postum în cartea „Ieșirea din labirint”.
.
.
Placebo
.
mă doare Doamne
mă doare unghia mare
de la piciorul stâng...
oh Milostivule
abia am deschis gura către
Tine şi durerea de la unghia mare
ca prin minune
a dispărut
acum... acum mă doare tot degetul
Doamneee degetul meu Doamne
mda
degetul e ca un nou-născut pe lângă
întreg piciorul din praf de puşcă
aprins
dar ce e praful de puşcă vizavi de
bomba cu hidrogen din lombosciatica
mea scumpă?
mă doare...
nu Doamne
viaţa nu mă doare absolut deloc
Trupul meu e o amforă
Încă nearsă
Şi preamăresc somnul când
– Doamne, ce bine e – mă fac moină
Fără relief, fără
Nici o dorinţă de certitudine
Că exist.
Nostalgia mă mai încearcă atunci
Când visez
Căci visele-mi sunt grele ca nişte munţi
Pe care trebuie
Să-i duc în spate
Eu – o amforă
Încă nearsă...
Înserările trec printre dinţii strânşi ai vântului
de parcă vântul ar trece printre dinţii strânşi ai înserării
şi aduc cu ele (arar întâlnind parazăpezi) ninsori sterile
de pe orizontul necropsiei visurilor.
Bălţi imense de sânge închegat
năclăiesc bocancii, făcând
mersul tot mai greu, tot mai greu. Corbi,
stoluri de corbi mă hărţuiesc într-un sufocant coşmar
pe un bărăgan nesfârşit, pustiit de
gerul uscat, statornic, distructiv –
vor piele, vor oase, vor viscere,
vor creier...
Mâncaţi sânge
mâncaţi sânge
Merg
merg
Eu vă hrănesc
eu vă hrănesc
Înnobilat mi-e blazonul
ce-l las în paragină!
Acceptate sau nu,
din ceţuri în disipare,
ştiute-s doar de tristeţi
cicatricele de pe trupu-mi.
Genunchiul julit,
palmele rănite,
găvanul din tâmpla dreaptă,
obrazul desfigurat
– hrană pentru viermi ori cenuşă –
sunt dovezi c-am avut înfrângeri –
monede cu care mi-am plătit victoriile!
Mi-ai dat
o viaţă
atât de scurtă
şi-am făcut atât de multe
chiar cu
sabia lui Damocles
deasupra stresatului meu
cap încât
şi Tu Te minunezi
(câteodată)
de-oi ajunge la Sânu-Ţi
şi viaţă veşnică de voi avea
(o viaţă fără sfârşit!)
n-o să fac nimic
pentru că o să am
tot timpul
pe care-L ţii Tu
la degetul mic
să fac ceva
M-am născut
Te-ai născut
Ne-am născut
Şi ce-i cu asta?
Mor – mi se-ntâmplă numai mie!
îmi las
prin scrinuri
prin sicrie
visurile speranţele utopiile sociale
precum o cocotă îşi
lasă
mărgelele şi sulimenelile
când îşi descoperă
prea adâncile-i riduri
la ce ar mai trebui farduri
când trăim un veac ciudat
în care şi diavolul îşi face cruce
Sunt mort, iubito... sau
poate sunt doar trist.
Hai, fă-mi hatârul şi îngână
un cântec lung –
un bocet...
Imponderabil
oscilez
între mine şi tine
ca un corb spânzurat deasupra curţii
ce sperie, prin moartea sa,
alţi corbi.
...Hai, îngână, iubito, un cântec lung –
un bocet…
Între moarte şi tristeţe
nu-i nici o diferenţă.
Ascunde-ţi decolteul. Astăzi
bat clopote.
E duminică?
Bat pentru mine?
...Sunt trist, iubito, sau
poate că sunt mort.
a dat peste mine
frigul de taiga.
– oricum, nu credeam că am atât de mult de trăit! –
miroase corola topită de ger, iubito,
şi renaşte-mă!
prea sfioasă, mama n-a cerut nimic de la ursite;
nici bănuţi de argint nu cred c-a avut
să le răsplătească deranjul.
renaşte-mă!
ia din zestrea ta trei arginţi
şi răscumpără-mă,
apoi vinde-mă chiar taigalei!
am trimis poezia
ca pe un glonţ rectiliniu cu azimutul
bine stabilit
nu mă aşteptaţi, nu ştiu dacă o să ajung
nu ştiţi dacă o să ajungă...
o să mă aşez puţin la umbra
arinilor cu frunza
cerată şi amară
din care mănâncă lăcrimând
ciute
să-şi facă laptele
pelin
când trebuie să înţarce puii
nu mă aşteptaţi, nu ştiţi dacă o să ajung
nu ştiu dacă o să ajungă
multe-s cărările...
de vă va fi dor
sau prin codrii de-apus
boncăluit stingher de cerb
s-ar auzi
opriţi-vă o clipă
şi striviţi între degete
frunza de arin
poposită pe umărul vostru
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE