Când nu știam ce sus te-ai înălțat,
Dormeam cu slova-ți fermecată,
Visând că sunt copilul răsfățat
De raza-ți binecuvântată!
Și dacă cerul sur te ascundea,
Mă ridicam mai sus de ploaie,
Mă agățam de steaua ce ardea,
Cu ochi orbiți de vâlvătaie.
Tot mai în jos ispitele ursesc...
Mă cerne lumea cea stelară,
Sunt eu și nu mai sunt... Mă risipesc
În pulberea mult milenară.
Frânturi de lume, hăuri și năluci
Dispar în clipe și se nasc arzând.
În ruguri zeii rânduiesc sub cruci,
Vremelnicii, prin timpul alergând.
Ocean de zări, învolburări de stea,
Prin foc barbar de nucleare...
Nu-i timp de vis, să-ți plângă inima
De dragul adoratei tale!
O, tempora, devorator de dor,
Mă leagă strâns de-un strop de soare,
Mă leagă de nisipul călător
Și lumea mea cea trecătoare!
...........................................
Dacă nu arzi în foc nemuritor,
Nu poți să te cununi în aștri.
Nu poți să fii, tu, fiu rătăcitor,
În lumea... fără ochi albaștri.
(Toader RĂDUȚĂ - Pădureni, 12 ian 2021)
Publicat in Luceafarul.net_13 ian 21
Adaugă un comentariu
frumos omagiu!
Diafan.
Am lecturat, am vibrat, am rămas uimită de acuratețea versurilor! Felicitãri!
Meditativ, imaculat, delicat.
Am citit cu drag
Ce frumos! Universul pustiu... în metru eminescian putem zice, sinonim cu iubirea hâtră, a tot ce înconjoară, cea care are puterea de a transforma puritatea în agonie și invers. Îmi place să cred că este pentru Eminescu, sub cupola lui, sub aripa lui în care toți avem dorința de a ne strecura, măcar o clipă. Atâta candoare curge prin versuri cu forță demiurgică.
Deosebit de frumos!
Sofi
Minunat poem! Felicitări!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE