Terțină

[Rădița Răpeanu]

Înconjurați de flăcări și tăciuni
Ca niște ciocuri negre de egrete
Vom arde amândoi ca doi cărbuni

Din vrajba uneltirilor șirete
C-am îngropat plăpândele iubiri
Sub ziduri stivuite cu regrete

Ferindu-ne de strașnice zdrobiri
La prăbușirea marilor pilaștrii
Ca niște șerbi îngenunchiați de zbiri

Pe vetrele păzite doar de atrii
Ce-și numără zvâcnirile la sân,
Și luturile celor două patrii

Pe care n-a cãlcat picior pãgân
Şi-au ars cu-aceeași mare vâlvătaie
Prea fericiți cã nu sunt la stăpân

Cu tălpile prin ropotul de ploaie
Scăpați de la spitalul de nebuni
Căci s-au iubit cu degete de paie...

[Valeria Merca]

Reușită/ interesantă construcție. Poezia ta însumează în fapt 6 terține. :) Întâlnim la Șt. O Iosif și la Eminescu asemenea poezie de dragoste numită „Terține”, doar că acolo fiecare terțină are înțeles de sine stătător și fiecare compoziție are un vers final concluziv.

Am citit cu drag și plăcere.

[Chris]

frumos!

[Rădița Răpeanu]

gabriel cristea, mulțumesc, domn! Gratitudine!

[gabriel cristea]

Impetuoase versuri! Felicitări!

[Rădița Răpeanu]

Vă sărut mâna dreapta, drept recunoștință! Am prea multe emoții, gândul mi-a șoptit! "Bravo Rădița, doar ești eleva lui Ion!" 

[Sofia Sincă]

Măiestrie și frumos!

Bine potrivite versurile pe temă, metafore alese și rime la fel.

Deosebită apreciere,

Sofi