Poemul

[Oana Buliga]

Poemul meu, poemul totuși

e o greșeală uneori 

și e un alt desăvârșit

ce te învață ca să mori,

și e un lat necontenit

ce te obligă să suporți,

și e un lung spre infinit

ce te îndeamnă să mai poți,

și e un mult nemărginit

ce te alungă să reziști,

și e un greu nesăbuit

ce te ajută să exiști,

poemul meu, poemul totuși

e un dezastru tipărit.

[Mihaela Popa]

bun venit, Oana!

[Sofia Sincă]

Nu chiar dezastru... aș spune eu :)) Dar destul de simplu. Însă și inocent...

ce te învață ca să mori, - corect, ce te învață să mori, desigur că lipsește o silabă, dar nu ca este rezolvarea.

Am citit cu plăcere și mai așteptăm alte postări.

La titlu, unde scrie titlu, se pune titlu. La poezia anterioară am corectat eu.

Sofi

[Valeria Merca]

 Întâi am corectat și apoi am preluat titlul propus de autor!  Sper să te obișnuiești cu postările! :)

Cred că titlul cel mai  potrivit ar putea fi „Poemul meu... ”

Finalul acesta mă obligă să rezonez:

„poemul meu, poemul totuși

e un dezastru tipărit.”

Cu drag,