Chemare

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Iubitul meu de dincolo de vară,

te-aștept să vii, să colindăm pădurea,

e timpul bun, n-a mai plouat afară,

un veac trecu de când te-ai dus aiurea.

 

Plecat-ai ca un semn de întrebare,

de-atunci copaci mi se usucă-n suflet,

s-a bătucit țărâna sub picioare,

de-atâta zbucium, de atâta umblet.

 

Te caut după urma din cuvinte,

în rădăcini te caut, și-n poeme,

în amintiri și-n vorba care minte...

și nu te aflu, poate că-i devreme,

 

chiar dacă mi te-arăți ca o părere

și-adânc, tăios, te răsucești în rană,

iar dorul te desface în durere...

Pierdutul meu, ce am avut mi-i hrană,

 

dar mă apasă-n tâmple înserarea,

stau umbrele, peste pereți, să-mi cadă...

Tu, dragul meu, scurtează depărtarea

și lasă-te iubirii mele pradă!

 

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Încă o dată vă mulțumesc cu sufletul fiindcă mi-ați împărtășit starea și ați împărțit cu mine tristețea acestei plecări intempestive. Cu mult drag de voi,

[Valeria Merca]

Atât de plin de emoție! 

Admirație, Lisia!

[Ionel Mony Constantin]

Tristeţea despărţirii  de omul iubit îşi găseşte expresia în frumuseţea şi delicateţea versurilor tale !

[Mihaela Popa]

tulburător vers, Lisia, îmbrățișez sufletul tău frumos!

îmi imaginez că da Coza te îmbrățișează de acolo de unde este și îți trasmite toată iubirea lui și știe că știi asta

[Denisa Curea Popa]

Recitesc și-mi pare că și sufletul îngenunchează...

Prețuire! 

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Dragii mei, nu am mai scris de muuuuult timp și voi știți. Nu știu însă cât este poezie aici, dar știu că am scris cu lacrima fiecare cuvânt. Și dacă nu aș fi postat imediat, posibil să mă fi oprit din nou. Vă mulțumesc! Sper să reușesc să-mi reintru în mână. Această pauză lungă, acest blocaj le-aș dori să fi fost o perioadă de acumulare.

[Chris]

:(( versuri izvorate din durere...

[Dinca Valerian]

In clipele de adanca tristete, e greu sa gasesti cuvintele. Dumneavoastra insa le-ati gasit

[Sofia Sincă]

Dorul și dorința, întunericul din suflet dau naștere mirajului răvăşirilor, ale visurilor călătoare în spațiu și timp. Simțiri ce dau naștere la cele mai emoționante versuri.

Trist dar răvășitor!

Sofi

[Ana Cîmpeanu]

Durerea pierderii naște versurile, fiecare silabă e o lacrimă. Chiar că nu mai e nimic de spus. Doar regretul.