Scrisoare

[Vasilisia Lazăr]

Dorul meu de ziuă, visul meu de noapte,

mai aștern o slovă, chiar de nu răspunzi,

chiar dacă pierdute-s ale tale șoapte

și nu pot să aflu unde te ascunzi,

 

dar, atât cât timpul macină secunde,

iar cuvântul încă riduri n-a făcut,

îți mai scriu cu focul serilor arzânde,

așteptând răspunsul unui semn tăcut.

 

Vreau să știi că toate sunt ca la plecare:

mai coboară lupii, de prin munți, și-acum,

unii urlă-n suflet, trist, cu disperare,

alții, în pustia ce le-așterne drum.

 

Te aștept cu rana dragostei pierdute

și cu frumusețea stihului nescris,

cu sărat-amarul lacrimii durute,

să-mi spui că iubirea nu ni s-a prescris.

 

Te aștept, iubite, să-nverzim cărarea

care să ne ducă într-un singur sens,

să ucidem moartea, sfărâmând uitarea

și-mbrăcând în cântec un pustiu imens.

[Cristofir Ana-Maria]

Felicitari! 

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc, fetelor!

[Camelia Ardelean]

Foarte frumos, emoţionant, atinge sufletul! Îmi place şi mie varianta lui Gabriel Cristea pentru versul cu pricina! :-)

[Denisa Curea-Popa]

Emoționant! Vă îmbrățișez cu sufletul! 

[Vasilisia Lazăr]

De mare folos. :)

[gabriel cristea]

Vasilisia, mă bucur că ți-am putut fi de folos! :)

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, fetelor! Nu știu cât e poezie, dar trăire e sigur. Și cât nu aș fi dorit s-o am pe acest motiv! :(

[Vasilisia Lazăr]

Bine, cunosc un cârcotaș care nu-l suportă pe „ce” în poezie, dar e de o mie de ori mai bine decât era.

[Vasilisia Lazăr]

Gabriel, m-ai salvaaaaat! Mulțumeeeeeeeeesc! 

[gabriel cristea]

Frumos și trist!      ...,,alții, în pustia ce le-așterne drum'' - ar putea fi o variantă!