dacă pleci

[gina zaharia]

setea mea e-n căușul palmelor tale
somnul meu stă-ntr-un pat
de culori
cardinale
să-l urcăm în tăceri
să-l ascundem de hoți
iară carului mare să-i pictăm
niște roți

deseori îți spuneam
dacă pleci
îți voi țese pe suflet poteci
curând vor veni dinspre lume zăpezi
s-or plimba printre noi
lupii albi în cirezi
să nu-i sperii să-i lași
să-nțeleagă
că-n urletul lor
stă pacea întreagă

dacă foame mi-o fi tu știi bine
că flămândă-s mereu
doar de tine
de mi-e frig să mă-nchizi într-un gând
și să-l duci în pădure arzând
iar de noaptea m-o strânge de mână
tu s-o minți
că-i de farmece plină
că-i frumoasă la chip când se-ntinde la drum
ca o rază pierdută
în iubirea
de-acum

[Valeria Merca]

Un / același lirism cuceritor. 

Am citit cu mare drag

[Vasilisia Lazăr]

Minunate trăiri! Minunat mod de a le defini!

[Sofia Sincă]

Trăirea în plină artă a poetei închinată unor praguri în care se găsesc refugii, cum ar fi: setea, foamea, somnul și anotimpurile.Desigur, peste tot tronează iubirea în formă pură. Sensibilitatea versurilor constă în amestecul simțurilor umane cu cele ale naturii, chiar cu cel al animalelor fioroase, transformate în mielușeii păcii.

Un melanj celest liric.

Cu deosebita plăcere a versului,

Sofi

[Gabriel Cristea]

O mică sugestie, nevinovată: zăpezi/cirezi versus ninsori/temători.