Tăcerile din strigăt
Tăcerea ta e moartea mea în sunet.
Tot sufletul e-un plâns fără ecou.
Rabdă-n zadar un fulger fără tunet
Iar ploaia e-un suspin făr-un răspuns.
Se stinge-un vis - ninsoare în tăcere.
Uitarea e infernul ce-a pătruns
Ființa toată-n veacul de durere
Şi-n strigătul rămas fără ecou.
Dar cine poate şti că din tăcere
Se va aprinde flacăra din nou?
Mă vei chema din nou cu-o mângâiere.
Şi-om fi din nou ecou lângă ecou.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Octombrie 5, 2019 la 1:58pm
-
Demersul e interesant!
-
Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Octombrie 4, 2019 la 12:08am
-
Fără ecou, pentru mine.
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Octombrie 4, 2019 la 12:04am
-
Construcția are logică și e interesantă, dar nu avantajează poezia.
Îmi place titlul.
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Septembrie 30, 2019 la 11:31pm
-
Autorul și-a recitit poezia? Nu cred.
da Coza
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Septembrie 30, 2019 la 7:29pm
-
Poate modul în care ați conceput acest text (aici fac referire la rimele din s1 și s2 și schimbarea ritmului în strofa 1, versul 3), conferă poeziei o tentă de rigiditate. Dar poate fi doar părerea mea. Apreciez tonul optimist din ultima strofă, reușită, de altfel.
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE