Călătoria ll

[Monica Pester]

Câteodată, sparg viața în dinți,

ca pe o nucă, tare și amară,

până ajung la miez.

De acolo încep alegerile,

totul se colorează și dansează

într-un stroboscop permanent.

Vreau să cobor, nu pot

decât cu misiunea încheiată.

Nu mă aflu între îngeri și arhangheli,

nu cobor din mers, nici de frică,

și, mai ales, nu cobor fără bagaje.

Linia orizontului îmi e azimut și fac salturi

pe o scară al cărei capăt nu îl disting.

Misterul creației mă învăluie 

și mă îmbogățește,

iar din suflet pornește cordonul de argint

comandat la venire.

Doar el mă poartă pe o aripă de lotus

spre cunoașterea propriului Sine,

acolo unde am strâns istoria lumii 

și a Universului.

Înot în pacea amintirilor ancestrale

și-mi revăd cu uimire harurile, și

iubirile învelite în tristețe.

O baie de argint continuă să-mi spele

lacrimile și cuvântul, tăcerea mi  se

deschide în piept, ca un mugure

dezinvolt și liber.

În sfârșit, Natali ai ajuns în lumea ta . . . 

[Monica Pester]

la Ultimul păcat, dar  chiorenia mea nu are leac.

Iertare 

[Vasilisia Lazăr]

? La ce e comentariul tău? Observ că aici nu am comentat, o să comentez.

[Monica Pester]

D-le Katin, ca de obicei, toată considerația

[Monica Pester]

Absolut impresionant, Lisia

Mulțumiri infinite !

[Monica Pester]

Ești mai mult decât un  clarvăzător, citești sufletul omului ca după prompter !

[Mihai Katin]

tăcerea mi  se

deschide în piept, ca un mugure

dezinvolt și liber.  acest semn al unei revelații necesare  demonstrează  ca fiecare suntem ceva în aceasta istorie  lumii,poate mai mult decât  o frunza a timpului,poate mai  mult decât  o ploaie a gândurilor...