Scrisoare scrisă unui Cinovnik din București care se crede mare poet …

[Maria Mitea]

... de nenumărate ori mi-ai atacat Rădăcinile,

Crezi că ești primul impostor care își flutură izmenele-n vânt

?

Da,

Sunt născută

Din

         Străbunii străbunilor mei,

Acei analfabeți,

Analfabeții lui Eminescu,

Și a lui Creangă,

Cantemir,

Dosoftei,

Asachi,

                  Alecsandri

…

Da, sunt născută din Cei care nu citeau,

Nu scriau,

Nu aveau timp să-și bată cuie în cap,

                                                                   -  Eruditule,

Dar își trăiau Esența, 

Și o trăiau demn, 

O trăiau cu sângele,

Bărbații,

               Munceau Glia,

Creșteau turme de oi,

Ridicau mori de vânt,

                                        Săpau fântâni,

Cântau la fluier, așterneau versuri, 

Da,

Așterneau versuri,

Legau hora cu brațele-mpletite-n vânturi,

 Se știau de frați cu fiștecare,

Femeile,

                Nășteau prunci, spălau lâna,

Țeseau covoare,

                                 Țineau Datina,

Fiecare casă era un Muzeu, 

Fiecare casă era un Muzeu Național,

Fiecare casă avea o inimă-n ea ce bătea zi și noapte, 

Să deschidă drumuri, 

                                         Așterneau 

Fețe de masă, 

                         Rupeau pâinea cu mâna, 

Sarea,

Busuiocul, 

Aghiazma,  odihneau lângă icoană, 

Odihneau lângă icoană,

La nunți se legau cu prosoape brodate, 

Brâul le era legământ, 

Mână de la mână,

                                 Clădeau case Duminica,

Cot la cot,

                    Luptau lângă Ștefan cel Mare și Sfânt,

Ca tu azi să-ți fluturi izmenele-n băț, 

                                                                    -Eruditule, 

Da, Străbunii străbunilor mei erau analfabeții lui Eminescu,

Zideau biserici, nu aveau timp să-și ridice statui.

Da, sunt analfabetă, 

Sunt analfabetă, 

                              Că tata m-o învățat să citesc brazda, să leg snopii de grâu, 

să-mi cânt plaiul, să strâng în brațe fiece copac, 

să fiu mândră de cuvintele legănate de mama, și de mama mamei, și de

toate mamaiele din sat, și din toate satele de jur împrejur.

Da,

Ele așa vorbeau, și așa se rugau, 

așa povesteau, în limba arhaică, 

nu e nimic mai sfânt, mai curat decât cuvântul lăsat de sudoarea frunții lor, de truda brațelor, 

n-au avut niciodată timp să schimonosească vorba sânului,

să-și bată cuie-n cap,

                                      -Eruditule,

N-au avut niciodată timp să facă exces de zel, și prostie,

Au alăptat pruncii,

Au alăptat pruncii în graiul dat de la Dumnezeu, 

                                                                                         Au alăptat pruncii, 

Au știut cum se naște o limbă, cum se crește, cum se luptă pentru ea,

Cum se luptă pentru ea, 

Au grijit plânsul ei ca ochii din cap l-au grijit, 

Și Asta este Limba mea Maternă!

Asta este Limba mea Maternă! 

Vorba sânului ce-mi scrie versul, 

Limba care o cânt, o recit!

Și o plâng!

Și bocetu-mi strig!

Iar tu, mă forțezi să-mi uit cuvintele,

Să-mi uit izvorul, 

Să uit cine sunt,

Mă ameninți: - dacă mai scrii cu ”moldovenisme” te trimit la atelier,

Mă ameninți cu ”refuzat permanent”, ”ai umplut poezia de moldovenisme”

Lepră

Tu l-ai văzut pe Tata?

Da pe Străbunicul cât pământ au desțelenit până la Marea Neagră ?

Și pe toți toți Cei îngropați în Siberia, i-ai văzut,

?

Aștepți apă la moara-ți stricată,

                                     Daaaaaar nu ești în stare să sapi o cișmea, 

Să uzi o floare, 

… de nenumărate ori mi—ai atacat rădăcinile,

Crezi că ești primul impostor care își flutură izmenele în fața Limbii Materne

Motto:

… Iar cel ungurean

Şi cu ce-l vrâncean,

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel moldovan, …/ Vasile Alecsandri/

 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem minunat, plin de patriotism și de năduf și revoltă. E plin azi de astfel de „erudiți”. Minunat, Maria! Foarte bine i-ai zis! Nimeni nu are voie să ne fure toate acestea!

... de nenumărate ori mi-ai atacat Rădăcinile

… de nenumărate ori mi—ai atacat rădăcinile

… Iar cel ungurean

Punctele de suspensie se lipesc întotdeauna de cuvânt. Insist pe aceste greșeli de editare, fiindcă va fi un calvar pentru corector în cazul editării unei cărți sau, pur și simplu, va arăta cumplit în cazul în care va fi publicat așa. De ce spun asta? Fiindcă tehnologia nu are totuși creierul nostru. Două cuvinte legate de punctele de suspensie fără pauză sunt percepute ca un singur cuvânt, iar pauza lăsată între cuvânt și semnul de punctuație face ca acel semn de punctuație să treacă pe alt rând, fiindcă e perceput ca un cuvânt de sine stătător. Personal, când citesc o carte, dacă găsesc multe greșeli de editare, renunț la ea, indiferent de conținut. Nu cred că ai mânca cu poftă o mâncare bună într-un recipient urât sau murdar.

Analfabeții lui Eminescu,

Și a lui Creangă / ai lui Creangă (e vorba de analfabeți, e plural)

Liniuța de unire (cratima) este aceasta: „-”, iar linia de dialog este aceasta: „–”. La tine sunt puse invers în câteva locuri. Oricum, nu văd rostul acelei liniuțe puse în fața „Eruditului”. Corect era ca acest cuvânt să fie încadrat între virgule, e cel căruia i te adresezi.

Bărbații,

               Munceau Glia,

Femeile,

                Nășteau prunci, spălau lâna,

Nu are ce căuta virgula între subiect și predicat.

N-au avut niciodată timp să facă exces de zel, și prostie

Iar tu, mă forțezi să-mi uit cuvintele

Fără virgulă, ai „și”.

Da pe Străbunicul cât pământ au desțelenit până la Marea Neagră ?

Semnul trebuie lipit de cuvânt.

Pe cel moldovan, …

Niciodată nu se pune virgulă înaintea punctelor de suspensie, se pot pune doar semnul întrebării și exclamării, iar punctele lipite de acestea. 

Corect: Pe cel moldovan…

[Maria Mitea]

Ada, Mulțumesc mult pentru lectură și semn! 

Adevărat, e o stare de revoltă, 

ai bănuit bine. 

[Ada Nemescu]

Ce revoltă!

Și versurile sunt risipite cu bună știință, încât să întărească această revoltă cu adresă...cam bănuiesc eu unde se trimite la atelier cu refuz permanent... of, o agonie!

aDa

[Maria Mitea]

Domnul Corneliu Neagu, Vă mulțumesc pentru lectură și semn! Mă bucură mult trecerea! 

... se găsesc erudiți .... apar,

 bâzoi care visează să facă miere,

și tocmai vor apărea să-și arate mușchii pe tărâmul poezii, confundând erudiția cu poezia, 

- iar Poetul se naște,

nimeni nu devine poet doar prin a fi citit,  ... dar nici prin atac la identitate ... 

 adevărat, dacă te crezi Deștept, mai bine stai departe de poeți :) 

... noi  pe țâra aia de pământ am văzut din ăștea cât duce trenul, 

avem imunitate ... 

Să fie cu bine și sănătate, iar poezia, bine mersi,  își poartă de grijă și fără erudiți. 

Ce ar fi fost dacă la începutul începuturilor Poezia ar fi stat să aștepte erudiții să se cultive apoi să vină să o scrie ... :) 

[Corneliu Neagu]

Nu știu cine este eruditul, dar greu îi va fi să înfrunte acest răspuns încărcat de amărăciune și dojană...Poate îi va fi de învățare de minte, înțelegând că nu este ușor să te pui cu poeții...

[Maria Mitea]

Valentin, da, asa este poezia de azi, 

zdrobitoare,

… zdrobitor e plânsul “ Mioriței”  - mereu o să-mi apară în cale așa oameni, cu această atitudine de Superioritate, 
tot Dumnezeu mi-i aduce, 

                                          să nu uit cine sunt …

niciodată să nu renunț la străbunii mei, 

să lupt pentru ce este Sacru 

[Stanescu Valentin]

Zdrobitor!