Prințesa părăsită

[Corneliu Neagu]

În fiecare seară, când frunzele uscate

adună neuitarea sub pomii de pe mal,

prințesa părăsită coboară din cetate

să-și caute iubitul ajuns la carnaval.

Să fii chiar tu aceea plecată fără voie

din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt,

iar eu o amintire, precum bătrânul Noe

ce-și căuta odată o palmă de pământ ?

O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,

pe culmile gândirii, se pot opri oricând,

dar știu, din totdeauna, că fostele iubite

în triste carnavale nu s-or ivi nicicând.

Iar tu rămâi aceeași în sfânta amintire,

ce-mi leagnă uitarea pe timp nedefinit,

prințesa răzvrătită - iubită în neștire

pe malul unei oaze, la margini de zenit.

Dar ai plecat iubito, cu aripa mai frântă,

mușcată de păcatul căzut din palmieri,

iar eu acum, în suflet, adun magie sfântă

din amintiri și doruri venind de nicăieri.

[Grig Salvan]

Fiecare purtăm un ideal perpetuu de iubire în suflet, în ciuda efemerității relațiilor noastre, mai mult sau mai puțin trecătoare, amintirile devin nepieritoare, înnobilate de trecerea timpului, ca vinul învechit. Iubita de altădată capătă aură de prințesă medievală coborând din castelul fermecat. Dar totul nu e decât o evocare, doar reverie, o prefacere a amintirii în poveste de vis. Cu aură sacră, „sfânta amintire”, „magie sfântă/ din amintiri și doruri venind de nicăieri”. Impresia aceasta din ultimul vers o avem adesea, că parcă totul s-a risipit în neant și din neant revin amintirile și dorurile ce ne cutreieră inimile.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu drag și prietenie, Chris!

[Chris]

foarte frumos!

[Corneliu Neagu]

Da, aveți dreptate - trebuia să fie "ce-mi leagănă uitarea pe timp nedefinit" (greșeală de amator!). Dar am corectat. În rest, un comentariu colegial și prietenesc pentru care vă mulțumesc foarte mult!

[Vasilisia Lazăr]

Un vis căzut în realitate, visul celor singuri și poeți. Minunat!

ce-mi leagă uitarea pe timp nedefinit (acestui vers îi lipsește o silabă)

dintotdeauna se scrie legat.

[Corneliu Neagu]

Bucuros de reîntâlnirea cu dumneavoastră în acest spațiu virtual, doamnă Maria Moise! Vă mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru aprecieri și felicitări! Onorat!

[Maria Moise]

O frumoasă  meditație lirică asupra iubirii pierdute și puterea memoriei de a păstra vie o emoție trecută. Amintirea devine „magie sfântă”, un refugiu spiritual într-o lume marcată de iluzii și goluri afective. Sincere felicitări!

[Corneliu Neagu]

Frumos comentariu, Ada! Suav și mângâietor de suflet...Mulțumiri alese, cu drag și prietenie!

[Ada Nemescu]

Aceeași împletire de cântec, basm, amintire, într-o poezie de dragoste fără liman. 

Spațiul, timpul, povestea, toate sunt fără granițe parfumate fin a melancolie.

aDa