Cicoarea

[Stanescu Valentin]

 

Intr-o bună dimineaţă, roua le-a spălat pe faţă.

Ea, neghina-şi umflă frunza, roşul feţei îi sticleşte

şi ia-n râs subtil Cicoarea că nu-i floarea prea semeaţă,

că n-are puterea ei... dar Cicoarea îi şopteşte:

 

“Nu sunt floare, sunt Cicoare, cerul se reflectă-n mine,

cresc frumos în lan de grâu sau oriunde e lumină,

celui care mă iubeşte îi aduc starea de bine

dându-mi trupu-ntreg cu voie, farmacie-s în grădină,

 

frunze proaspete-n salată, ceaiuri simple sau infuzii,

curăţ sângele de rele, pun linişte-n rinichi, ficat,

darul meu este din ceruri, el nu vine din iluzii“.

 

Vorba ei ne înfioară, să fim toţi de-acum Cicoare,

gândurile cele bune să le facem dar curat,

s-alungăm din Suflet răul adus de neghina floare...

[Monica Pester]

Sunteți, dle Stănescu, depozitarul și înfăptuitorul unui întreg cenaclu literar pe care, sincer o spun, îl puteți înlocui fără probleme. Verva dvoastră lirică pare un torent de metafore, ritmuri, teme, mesaje. Sunteți un tânăr poet prolific și cred că toți din acest spațiu vă admiră, pentru capacitatea neostoită de a crea și posta. ( vârsta e doar o cifră )

Felicitări !

[Vasilisia Lazăr]

O poezie didactică/educativă. Am citit cu plăcere și interes. 

curăţ sângele de rele, pun linişte-n rinichi, ficat,

Acest vers scârțâie la ritm. Ar putea fi: curăţ sângele de rele, liniștesc rinichi, ficat.

[Stanescu Valentin]

aDa, când tac vorbesc pe rând cu florile, cu gâzele, cu iarba, cu păsările, cu stelele de început...

 

Iată!

 

                                                                                                                          Motto

 

                                                                                                                     Uite, ploaia coase

                                                                                                                     Cerul de pământ

                                                                                                                    Cu fir de mătase

                                                                                                                    Răsucit de vânt.

                                                                                                                                       Ana Blandiana

 

Iată, iarba toarce

funie de verde

care să desmierde

ziua ce se-ntoarce!

 

Leagănul e gata.

Zorii-n roua deasă

sunt gata să-i iasă

Zilei prea-curata.

 

Iată, cum albina

ţesând în dantele

florile-ntre ele

rod umple grădina!

 

Peste tot tresaltă

Cerul şi Pământul

unite de vântul

peste poarta-naltă.

 

Ca o ţesătură,

ploaie lin coboară.

Lut şi Cer e-afară

Armonie pură.

 

Sufletul îmi tace

când privesc Natura,

cum îmi dă măsura

gândului de Pace.

 

[Ada Nemescu]

Citesc și sunt de acord, există potențial pentru scrierea versurilor pentru copii, ceea ce este o mare responsabilitate!

Când cicoarea bleu-ciel îi zâmbește cerului

elegantă, fină, 'naltă în culoarea dorului

simți cum pacea curge-n lume ca o  sfântă ploaie

binelui și frumuseții, brusc le cresc...altoaie

Ce-ar fi lumea fără flori? o pustie oarbă...

Doamne, mii de mulțumiri și de-un fir de iarbă!

Printre alte calități,  trebuie să remarc această capacitate de a atrage cititorii, prin comentarii, către un dialog versificat, cu intenția vădită de a se naște un spirit de frumoasă competiție, de cenaclu virtual...vă admiră aDa

[Stanescu Valentin]

Tudor, văd că rodeşte reciprocitatea prin comentarii postărilor noastre. În vara asta am în proiect să apropii cele două nepoate ale mele de poezie. Fiecare va avea un caiet în care voi înscrie mici poezii de-ale lor cu ceea ce vor înţelege ce înseamnă poezia... Sper să le conving că a scrie şi a citi înseamnă viaţă plină, sănătate, voie bună.

[Stanescu Valentin]

Amanda, o altă Cicoare mă cheamă la întâlnire, acum când iarba a făcut spic şi primăvara se înmoaie. Vorbesc mereu cu plantele, gâzele, păsările, uneori mai tac cu peştii, stelele mă inspiră melancolic turnându-mi lumina lor printre gânduri spre descifrarea sensului vieţii...

[Tudor Cicu]

Dacă și „cicoarea” ar avea povestea fetiței care întreabă „De ce pleacă rândunica?”, pesemne am fi legat-o de interesul profund pentru imaginea poveștii... ceea ce îmi spune că pentru copii scrii chiar magnific. 

[Amanda Spulber]

Drăguță! Cu un frumos îndemn. S-ar mai putea lucra la ritm.