Dor de reînviere

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Îmi este dor de atingerea macilor rubinii,

De coloritul viu al florilor de câmp,

De viersul păsărilor scăldând verzile câmpii,

De tine, cel ce  m-ai uitat în timp.

 

De la marginea primăverii urmăream amintirea,

Gândul negru, crud  îmi umplea retina

De imagini trecute, ce-mi închideau răzvrătirea

Într-o închisoare ce-mi consuma lumina.

 

Eram prinsă în plasa veninoasă a orbirii,

Spuneam că pășesc printre maci și flori multicolore,

Dar atârnam la colțul trist al amintirii,

Prinsă în letalele-i unde sonore.

 

Am ales metamorfoza reînvierii,

Ascult pulsul fin din crisalidă,

Mă simt crescând în brațele tăcerii,

Sfidând timpul și trecerea-i aridă!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Vă mulțumesc frumos pentru răbdare.

Fac exerciții temeinice pentru poezia cu rimă și ritm, deși mi se potrivește mai bine poezia fără reguli. 

Pentru mine e o provocare și, mereu mă opresc acolo unde cunosc mai puțin, pentru că îmi place explorarea.

Îmi trăiesc viața de dragul călătoriei și a frumuseții ce o rezervă aceasta, nu neapărat pentru a achiziționa merite, lauri.

În anii ce au trecut am cunoscut valoarea inestimabilă a clipei și a înțelepciunii izvorâtă din experiențe.

Îmi este greu cu regulile, dar știu că sunt necesare. Accept și aleg să devin mai înțeleaptă.

Vă mulțumesc cu recunoștință ambilor domni pentru cuvintele domniilor voastre!

[Tudor Cicu]

„Macul” lui Valentin „arde-n soare”, peste ruperile de ritm din poezia ta. Asta îmi arată că ești pe un drum și încă mai cauți „sfidând timpul”. Dar ai timp să te regăsești între ieri și zilele care vor veni fără frică în poezie. Tinerii poeți se hrănesc și cu „mărgelele de sticlă” ale lui Herman Hesse (adică muzica acelor unde sonore). Te mai urmărim. 

[Stanescu Valentin]

Teodora, fascinanţii maci ne mângâie bucuriile şi tristeţile. Frumoasă poezie a dorului şi a suferinţei în aşteptare! Aşez alt mac lângă macul tău.

 

Macul

 

La o margine de lan,

macul arde-n soare.

Împrejur, ca un vulcan,

scurge-n noi culoare.

 

Floare jună, stranie

ne încearcă firea.

De o rupi, pierzanie,

gol îi e menirea.

 

De n-o rupi te înfioară

şi adânc te doare.

Ce iubit aştepţi în vară,

trecătoare floare?

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru popas!

[Denisa Curea-Popa]

Mi-a plăcut ultima strofă care marchează o renaștere spirituală, o eliberare din suferință și o regăsire de sine prin tăcere și introspecție, dar am citit cu drag totul.