eu vreau să mă ucidă albul

[Ariana Zburlea]

ești iubitul meu, în sfârșit
doamne, cât te-am dorit
te-am căutat unde luna își coase rochie de doliu
te-am căutat acolo unde șerpii se sărută în secret

ești iubitul meu, în sfârșit
dejavu din o sută de zile
dintr-un bar ponosit
la celălalt capăt al mesei -

te privesc fumând
și pictez un peisaj de iarnă
ți-ating luna de pe piele
și-mi văd viitorul -
eu vreau să mor în zăpadă
pentru că ninge
când mă atingi
și când oasele dor
tăcerea cu buzele apăsate are
strălucirea soarelui cu dinți

știam
că unele femei sunt născute
să picteze copacii lui bacovia
când se uită la bărbații lor.
sunt născute
să umple borcane de dulceață sigilate cu lacrimi
pictează și ele iarna a nu știu câta oară,
visând
ca într-o zi să spargă borcanele
și să-și ia bilet de costa rica

dar nu, iubirea mea, eu nu sunt ca ele
eu m-am născut creastă de kilimanjaro
pentru mine
morții vorbesc doar despre iubire

eu vreau să mă ucidă albul

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Iubirea, ”crestă de kilimanjaro”! Frumos.

[petrut dan]

Mihaela are dreptate, și eu tot așa văd poemul, dar autorul știe cel mai bine, cu drag!

[Mihaela Popa]

îmi place fără primele două strofe, îmi par prea explicate

dar e doar părerea mea

am citi cu plăcere,

Mihaela

[Stanescu Valentin]

Ariana, hotărâtă furtună de cuvinte ai desfăşurat în acest film în care partenerul parcă a amuţit... ’’ eu vreau să mă ucidă albul’’ spui. De fapt vrei să ne induci în eroare, tu vrei ca albul să nu te ucidă de tot ci să te poarte prin el între roşu şi violet vibrând pe scara frecvenţelor cosmice în viaţă dincolo de luna de pe pieptul iubitului tău. Ce frumoase imagini ai adus prin această furtună! Mulţumesc pentru clipa de visare!

[Mihai Katin]

este ,  as  zice  fara  sa exagerez , un poem iconic pentru   lirica  feminina  si   aleg  ca  exemplificare  cateva  repere  :

ești iubitul meu, în sfârșit
dejavu din o sută de zile   lapidara  comsemnare  a timpului emotional

ți-ating luna de pe piele
și-mi văd viitorul -
eu vreau să mor în zăpadă
pentru că ninge
când mă atingi    metaforica  pragmatica  a atingerii ,a trairii depline

sunt născute
să umple borcane de dulceață sigilate cu lacrimi
pictează și ele iarna a nu știu câta oară,
visând
ca într-o zi să spargă borcanele
și să-și ia bilet de costa rica    excelenta   paradigma  a  lui a fi  femeie

eu m-am născut creastă de kilimanjaro
pentru mine
morții vorbesc doar despre iubire   un final  ca un salt  in  abisul   stralucitor  al   declinarilor   verbului  a fi...